1„Pavel, chemat să fie pus, Apostol, în Hristos Iisus – Așa cum Dumnezeu a vrut – Spre sfinții care i-a avut Efesul și către cei care, Drept credincioși, Hristos îi are:
2Pace și har, doresc, mereu, Să vă dea bunul Dumnezeu – Tatăl aflat în ceruri, sus – Și Domnul nost’, Hristos Iisus.
3Vreau, Dumnezeu, pentru vecie, Ca binecuvântat să fie – El, Tatăl Domnului Iisus, El, Dumnezeul Cel de Sus – Care, de noi, S-a îndurat Și, binecuvântări, ne-a dat, Care au fost duhovnicești, În locurile Lui, cerești, În Fiul Său, Hristos Iisus.
4În El dar, Tatăl Cel de Sus, Mai dinainte, ne-a chemat – Până când nu s-a-ntemeiat Această lume. Să știți voi, Că Tatăl ne-a ales, pe noi, Ca sfinți să fim și, socotiți, În fața Lui, neprihăniți. În dragostea ce ne-a purtat,
5De la-nceput, când ne-a chemat Și ne-a ales, ne-a rânduit Ca, prin Hristos Cel răstignit, Noi să ajungem, înfiați, După plăcerea Lui – dragi frați –
6Spre laudă, neîncetat, A slavei și harului dat, Prin Prea Iubitul Său. Astfel,
7Răscumpărare-avem, în El, Prin al Său sânge, și iertate Sunt, ale noastre, mari păcate, Prin bogățiile pe care, Harul cel minunat le are,
8Pe care, din belșug, apoi, Le-a revărsat El, peste noi; Aceste daruri minunate, Cari peste noi au fost turnate, Doar prin pricepere se-arată Și-nțelepciune, totodată.
9Căci iată, a binevoit Ca să ne fi descoperit, Acuma, taina voii Sale, Așa cum a găsit cu cale, După un plan alcătuit În Sine însuși, negreșit.
10La vremea potrivită-apoi, Planul acesta – să știți voi – Că Dumnezeu îl împlinește Și astfel, în Hristos, unește Pe toate cele care sânt În ceruri, cât și pe pământ.
11Prin el, noi fost-am hărăziți Moștenitori și, rânduiți, Mai dinainte, de Acel Cari face totul, cum vrea El,
12Ca laudă, mereu, să-I fim Și slavei Sale, să-i slujim, Căci, în Hristos, am dovedit Precum că am nădăjduit, Cu multă vreme, înainte.
13Și voi dar, să luați aminte, Căci după ce ați auzit Cuvântul ce vi l-am vestit – Cuvântul adevărului – (Al Evangheliei Domnului Și-al mântuirii) și-ați crezut În El, credința a făcut Ca Duhul Sfânt, făgăduit, Să se pogoare, negreșit, Din slăvi, pentru ca voi să fiți, În acest fel, pecetluiți,
14Fiindcă Duhu-acesta Sfânt Ne e arvună, pe pământ, A moștenirii viitoare, E prețul de răscumpărare, Al celor cari sunt câștigați De Dumnezeu și sunt luați Spre lauda și slava Lui.
15De-aceea-n fața Domnului, Și eu, de când am auzit Că voi, credință, ați vădit În Domnul nost’, Hristos Iisus – Și-asemenea, când mi s-a spus De dragostea ce-o arătați Pentru cei sfinți, dragii mei frați –
16N-am încetat s-aduc, apoi, În rugăciune, pentru voi, Mari mulțumiri, lui Dumnezeu.
17În rugăciune, tot mereu, Pe Dumnezeul Cel de Sus, Al Domnului Hristos Iisus – Pe Tatăl slavei – L-am rugat Ca să așeze, ne-ncetat, Duhul înțelepciuni-n voi Și al descoperiri-apoi, Prin cari să învățați, mereu, Cunoașterea lui Dumnezeu,
18Și să vă fie luminați Ochii și inima, dragi frați, Ca să priceapă fiecare, Nădejdea, din a Lui chemare, Și bogăția slavei Lui – A moștenirii Domnului, În toți cei sfinți. Vă dau de știre,
19Precum că astă moștenire E, pentru credincioși, vădită, Chiar prin acea nemărginită Mărinimie, arătată, De-a Lui putere minunată, După lucrarea începută De-a Lui tărie ne-ntrecută,
20Care, de noi a fost simțită, Atunci când fost-a folosită, Când, pe Hristos, L-a înviat Din morți și-apoi, L-a așezat La dreapta Sa, în ceruri, sus.
21Acolo, Dumnezeu L-a pus, Pentru ca, mai presus, să fie, Decât orice dregătorie, Domnii, putere, stăpânire, Să fie mai presus de fire Și mai presus de orice nume Ce s-a aflat vreodată-n lume, Fiind deasupra tuturor, Acum, și-n veacul viitor.
22Totul, sub tălpi, I-a așezat Și, căpetenie, L-a dat De-asupra lucrurilor care, A Sa Biserică le are,
23Și care este trupul Lui Și plinătatea Acelui Cari face după cum dorește Și tot, în toți, El împlinește.”