Deuteronomy 30
1 „Când o să fie împlinit Tot ceea ce eu v-am vestit – Deci astă binecuvântare, Precum și-acest blestem – pe care Vi le-am pus astăzi, înainte, Ca să luați mereu aminte La ce v-am spus, dacă apoi – La inimă – veți pune voi Acestea, când aveți să fiți Printre popoare risipiți De către Domnul, iar apoi,
2 La El, vă veți întoarce voi, Ca să Îl ascultați mereu, Pe-al vostru Domn și Dumnezeu – Din inimi, cu tot sufletul, Precum și cu tot cugetul – Cu pruncii voștri, potrivit Cu ceea ce v-am poruncit – Astăzi, în locu-acesta – eu,
3 Atuncea, Domnul Dumnezeu Îi va aduce înapoi, Pe robii voștri, iar de voi Va avea milă și-ndurare; Vă va lua pe fiecare, Dintre popoarele cari sânt Pe fața-ntregului pământ – Pe unde-ați fost împrăștiați – Și iarăși fi-veți adunați.
4 Dacă mânia Domnului, La marginile cerului, Vă va aduce, voi să știți Că și acolo o să fiți Aflați de-al vostru Domn și-apoi, Vă va aduce înapoi – Căci dacă-n locu-acel veți sta, Și-acolo vă va căuta.
5 Domnul, apoi – pe fiecare – Vă va aduce-n țara care Părinții voștri locuiau Și-n stăpânire o aveau. Acolo, bine vă va face Și înmulțiți veți fi, în pace, Încât pe-ai voști’ părinți apoi, Aveți să îi întreceți voi.
6 Inima vă va fi tăiată, Atuncea, împrejur, căci iată, Al vostru Domn și Dumnezeu Dorește să-L iubiți mereu, Din toată inima apoi, Și din tot sufletul, ca voi, În țara voastră, să trăiți.
7 Blestemele apoi, să știți Că vor cădea peste cei care, Vrăjmași, al vostru neam îi are. Domnul cu ele-o să-i lovească Pe cei ce-au să vă prigonească, Precum și pe aceia care Vă vor urî, fără-ncetare.
8 La Dumnezeul vostru, voi Vă veți întoarce înapoi. Veți asculta de glasul Lui Și de porunca Domnului; O să-mpliniți, neîncetat, Poruncile ce vi le-am dat – Astăzi, aici – eu, tuturor.
9 Cu bunătăți, al vost’ popor, De Dumnezeu, va fi umplut. În urmă, El va fi făcut Să propășească, ne-ncetat, Tot ceea ce veți fi lucrat, Rodul din pântece ieșit, Rodul din turme provenit Și roadele pământului. Apoi, în bunătatea Lui, Al vostru Domn și Dumnezeu O să se bucure, mereu, De fericirea căpătată, Precum se bucurau odată – De fericirea ce-o aveau – Ai tăi părinți, pe când trăiau.
10 Aceste lucruri, le primiți Atuncea doar când o să știți Să ascultați de Dumnezeu, Păzind și împlinind, mereu, Poruncile ce vi le-am dat Și rânduieli ce v-am lăsat – Cari toate-s ale Domnului – Scrise în cartea legii Lui. Toate le veți primi apoi, Dacă vă-ntoarceți înapoi, Din inimă, la Dumnezeu, Și din tot sufletul, mereu.”
11 „Astă poruncă, pe cari vreau, Ca astăzi, ție, să ți-o dau, Nu e departe-acum, de tine, Și nici peste puteri, nu-ți vine.
12 Ea nu-i în ceruri, ca să zici: „Cine, din cei ce sunt aici, O să se suie-n cer apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”
13 Ea nu-i nici dincolo de mare, Ca să poți zice: „Cine, oare, Va trece marea, mai apoi, Să o aducă, pentru noi, Ca să putem s-o auzim Și-n urmă, să o împlinim?”
14 Ea, dimpotrivă, să știi bine Că foarte-aproape e, de tine; Iar dacă o vei căuta, E-n gura și-n inima ta, Pentru ca tu să o păzești, Neîncetat, și s-o-mplinești.”
15 „Priviți dar, cu luare-aminte: Astăzi, vă pun eu, înainte, Viață și bine, după care Moarte și rău, la fiecare.
16 Căci azi, poruncă vă dau eu, Ca să-L iubiți pe Dumnezeu Și să umblați pe calea Lui, Păzind porunca Domnului Și legile ce vă sunt date Și rânduielile lăsate De către El. Atunci, mereu, De-al vostru Domn și Dumnezeu, O să fiți binecuvântați În țara ce-o s-o căpătați Și-n număr, astfel, o să fiți – Neîncetat – apoi, sporiți.
17 În inimi, de vă veți abate De la poruncile lăsate – Ca să slujiți alți dumnezei Și să vă închinați la ei –
18 Vă spun dar, clar astăzi: să știți Că voi, atunci, o să pieriți! Peste Iordan, când, stăpânire, Pe țara care moștenire, O s-o primiți, veți pune voi, Să știți că zile multe-apoi, Nu veți putea ca să trăiți Și veți ajunge să pieriți.
19 Azi, cerul și acest pământ, Martori, în contra voastră-mi sânt, Că înainte v-am adus Și-n fața ochilor v-am pus Viață și moarte, după care Blestem și binecuvântare. Alegeți viața, să trăiți Voi și ai voștri, fericiți,
20 Iubind pe Domnul Dumnezeu, Ascultând glasul Său mereu, Lipindu-vă în acest fel, Cu toată inima, de El. Căci viața voastră, să știți bine Că numai de aceasta ține. Lungimea zilelor pe care O să le aibă fiecare, De-aceasta ține. Deci să știți: Putință – ca să locuiți În țara pe care, odată, Domnu-a jurat că va fi dată Pentru Avram, Isac și-apoi Și pentru Iacov – aveți voi, Doar dacă, lângă Dumnezeu, O să vă țineți, tot mereu.”