Deuteronomy 19
1 „După ce fi-vor scoase-afară Popoarele, din a ta țară – Din țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă spre-a fi a ta, mereu – După ce fi-vor nimicite, După ce fi-vor locuite Cetățile – casele lor – Numai de către-al tău popor,
2 Tu, trei cetăți, să despărțești, În țara pe care-o primești, Din partea Domnului, în dar.
3 Vei face drumuri așadar, Și în trei părți, să împărțești Țara pe care-o moștenești. Să faci așa, pentru acei Cari fi-vor ucigași, căci ei, În aste trei cetăți, pe care, Ai să le faci, găsesc scăpare.
4 Legea aceasta, să se știe Că folosită o să fie De către ucigașul care A omorât din întâmplare, Adică făr’ să fi voit Și fără a-și fi dușmănit Aproapele, mai dinainte.
5 Așa de pildă – ia aminte – Dacă doi oameni, la pădure, Vor tăia lemne c-o secure, Și dacă fierul o să pice Din coadă când o să ridice Un om, securea, să lovească În lemn, și o să-l nimerească Pe-al său tovarăș, din greșeală – Și va pieri – fără-ndoială, Acela care a ucis, Să fugă, după cum am zis, Într-una din cetatea care Ai să o faci, pentru scăpare,
6 Ca nu cumva, pe urma lui, Răzbunătorul sângelui Să vină – de mânie-aprins – Iar acel om să fie prins, Fiind de moarte-apoi lovit – Căci drumul, lung, s-a dovedit – Deși tovarășului său, N-a vrut să-i facă nici un rău, Și deci nu-i vinovat vădit, Pentru că nu l-a dușmănit.
7 Eu, de aceea, astăzi, vreau, Astă poruncă să îți dau: În țara ce ai s-o primești, Tu, trei cetăți, să despărțești.
8 Atuncea când al tău Domn are De gând ca primele-ți hotare Să le lărgească, negreșit – Cum a jurat când a vorbit Cu-ai tăi părinți – și-ți va fi dată Țara, în stăpânire, toată,
9 Tu trebuie doar să păzești Aste porunci și să-mplinești Ceea ce astăzi, îți spun eu, Iubind pe Domnul Dumnezeu, Umblând mereu pe a Lui cale. Atunci, pe lângă ale tale Cetăți – pe cari le construiești – Mai trebui, trei, să zidești,
10 Pentru a nu se fi vărsat Sânge de om nevinovat, În țara pe cari Dumnezeu Ți-o dă s-o stăpânești, mereu; Să nu fii vinovat găsit, Pentru omorul săvârșit.
11 Dar dacă întâmpla-se-va Că o să fugă cineva Într-una din cetatea care Lăsată e, pentru scăpare, După ce lațuri i-a întins – Din vrăjmășie – și l-a prins Pe frate’ său și-n mod voit – El – moartea i-a pricinuit În acest fel aproapelui,
12 Bătrânii din cetatea lui, Oameni să pună, să se ducă, Să-l prindă și să îl aducă, În mare grabă, înapoi Și pentru fapta lui, apoi, Să-l dea pe mâna celui care Va avea drept de răzbunare, Fiind din neamul mortului. Răzbunătorul sângelui, Să îl ucidă, negreșit, Pentru omorul săvârșit.
13 Milă, să n-ai de omu-acel, Ci tu să ștergi, din Israel, Sângele care s-a vărsat – Al omului nevinovat – Căci fericit, în țara ta, Atuncea, vei putea a sta.”
14 „Să nu îi muți, aproapelui, Hotarele pământului Cari, de strămoși, îi este dat, Atunci când te vei fi aflat În țara ce, în stăpânire, Domnul ți-o dă, drept moștenire.
15 Un singur martor, să se știe Că nu ajunge ca să fie Un om, prin el, învinuit, Pentr-un păcat ce-a săvârșit, Sau pentru o nelegiuire. De-aceea, eu vă dau de știre Că orice fapt are să fie Întemeiat, când, mărturie, Au să depună, despre el, Doi sau trei martori – toți, la fel.
16 Atunci când întâmpla-se-va Că se va înălța, cumva, Un martor mincinos, vorbind În contra unui om, dorind – Ca pentru vreo nelegiuire – Vină să-i scoată prin vorbire,
17 Atunci cei doi împricinați Vor trebui înfățișați În urmă-n fața Domnului Și-a celor ce-s în slujba Lui – Adică a preoților Și a judecătorilor.
18 Judecătorii, negreșit, Vor cerceta, amănunțit, Pricina lor și, ne-ndoios, Afla-vor dacă-i mincinos Martoru-acel și au să știe Dacă mințește-n mărturie, Voind doar ca să-i facă rău Unui anume frate-al său.
19 Când vă veți lămuri apoi, Că a mințit martorul, voi Aveți a-i face, negreșit, Așa precum a plănuit Să-i facă el, aproapelui, Pe baza mărturiei lui. Să scoți dar, răul, în ăst fel, Din mijlocul lui Israel.
20 Când, despre ce s-a întâmplat, În urmă, se va fi aflat, Toți se vor teme, iar apoi, Nimeni din cei cari sunt la voi Nu are să mai îndrăznească, Așa ceva, să-nfăptuiască. Deci faptele nelegiuite N-au să mai fie săvârșite.
21 Să n-ai vreo milă, ci pe față, Vei cere viață pentru viață, Ochi pentru ochi, dinte la dinte. De-asemenea, să iei aminte Că trebuie a cere până Chiar și o mână pentru mână, Sau un picior pentru picior, Din partea vinovaților.”