1„Pavel, Silvan și Timotei, Spre prea iubiții frați acei, Cari, în Tesalonic, trăiesc Și împreună-alcătuiesc Biserica lui Dumnezeu Și-a lui Iisus Hristos: mereu
2Har să vă deie, îndoit – De multă pace, însoțit – Tatăl, aflat în ceruri, sus, Și Domnul nost’, Hristos Iisus.
3Noi trebuie ca, tot mereu, Să-I mulțumim lui Dumnezeu Pentru că, iată, am văzut Cum că credința va crescut Și-asemeni, dragostea frățească Ajuns-a, mult, să se sporească.
4De-aceea, noi ne lăudăm – Când, în Biserici, ne aflăm – Cu voi, pentru credința mare, Pentru statornicia care – Când, în necazuri, vă aflați – Mereu, știți să le arătați.
5Aceasta este o dovadă – Fără putință de tăgadă – De felu-n care Dumnezeu Are să judece, mereu, Doar cu dreptate, căci să știți, Că vrednici, voi veți fi găsiți, De-mpărăția-I minunată, Pentru durerea îndurată.
6Căci Dumnezeu a socotit, Precum că este nimerit, Ca să le deie întristare, Necontenit, acelor care V-au întristat, mereu, pe voi,
7Și să ne dăruiască-apoi, Pace și-odihnă, atât vouă – Cei întristați – precum și nouă, Atuncea când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus, Cu îngerii puterii Lui,
8În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,
9Parte-au să aibă – dragii mei – De o pedeapsă foarte mare, Cari este-o veșnică pierzare Din fața slavei Domnului, Precum și de la fața Lui,
10Când va veni ziua cea mare, În care, El – în fiecare Din ai Săi sfinți – e proslăvit Și, cu uimire, e privit, În toți cei ce vor fi crezut; Cât despre voi, noi am văzut, Precum că mărturia noastră, Crezută este-n fața voastră.
11Tocmai de-aceea, necurmat, Pe Dumnezeu, noi L-am rugat Ca vrednici, El să vă găsească, De-a Lui chemări și să-mplinească, Mereu, cu mari puteri apoi, Orice dorință este-n voi – Din bunătate zămislită – Și-orice lucrare, răsărită, Dintr-o credință-adevărată,
12Spre-a fi, de fiecare dată, În fiecare, proslăvit, Al lui Hristos Nume Slăvit, Și proslăviți să fiți și voi, În acest fel, în El apoi, După măsura harului, Cel minunat, al Tatălui, Pe cari L-avem, în ceruri, sus, Și-a Domnului Hristos Iisus.”