1După această întâmplare, David a mers, cu oaste mare, În contra Filistenilor, Luând astfel, din mâna lor, Cetatea ce o stăpâneau Și capitală o aveau.
2Pe Moabiți i-a mai bătut Și o măsură le-a făcut, Căci să-i omoare a voit. Cu o frânghie a venit Și la pământ el i-a culcat, Pe toți. Apoi, i-a măsurat, Cu funia ce o aduse. Gloata aceea ce căzuse Întinsă pe pământul care Două frânghii în lungu-i are, Urma să fie omorâtă. Gloata cari fost-a nimerită Întinsă pe pământul care Doar o frânghie-n lungu-i are, A trebuit a fi cruțată. În viață ea a fost lăsată, Iar Moabiți-au fost supuși Lui David și, la biruri, puși.
3Pe cel chemat Hadadazer (Sau altfel spus, Hadarezer) David – în urmă – l-a bătut. Tatăl pe care l-a avut, Era Rehob și împărat – Hadadezer – în Țoba-a stat. Aceste lucruri s-au făcut, Atuncea când David a vrut Ca peste râul Eufrat, Stăpân să fie așezat.
4O mie șapte sute-apoi, De călăreți – după război – David a prins. A mai luat Prinși, dintre cei care-au luptat Pe jos. Aceștia se vădeau Că douăzeci de mii erau. La caii de trăsură, el Le-a tăiat venele și-astfel, Numai o sută a păstrat Și-apoi la care i-a-nhămat.
5Când Sirienii au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, O oaste mare-au pregătit Și-n mare grabă au venit, Pân’ la Hadadezer, să-i dea Sprijin, îl lupta ce-o ducea. Îndată, David i-a bătut, Și mulți, atuncea, au căzut Din rândul Sirienilor, Fiind numărul morților – Dintre ai Siriei copii – De douăzeci și două mii.
6În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David, apoi, a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.
7Hadadezer fost-a-nsoțit De mulți slujbași, necontenit. Cei care-n slujba lui erau, Scuturi de aur doar, purtau. David, mâna, pe ele-a pus Și la Ierusalim le-a dus.
8Hadadezer a stăpânit, Două cetăți, cari s-au numit Betah și Berotai. Din ele – Deci din cetățile acele – David a strâns – de bună seamă – După război, multă aramă.
9Toi – cel cari fost-a împărat, Peste Hamat înscăunat – Atuncea când a auzit Precum că David a zdrobit A lui Hadadezer armată,
10La David a trimis, îndată Pe fiul său, cari s-a chemat Ioram. Acesta a plecat, Având poruncă să-l curteze, De bine ca să îi ureze Și să îl laude apoi, Pentru că a purtat război În contra împăratului Hadadezer, căci Toi și-ai lui, Mereu, în luptă, s-au aflat Cu oastea ăstui împărat. Ioram, cu el – de bună seamă – Vase de-argint, aur și-areamă A dus și-apoi le-a dăruit Lui David, care le-a primit
11Și Domnului le-a închinat, Așa precum a procedat Cu arul și-argintul care Le-a adunat, fără-ncetare – De la popoarele bătute – În urma luptelor avute.
12Aur și-argint, el a luat, Din Siria; a mai prădat Moabul, căci l-a biruit. Ai lui Amon fii au venit La rând apoi, căci i-a bătut. Aceeași soartă au avut Și Filistenii și-Amalec Și toți aceia care trec Ai lui Hadadezer, cel care, Părinte, pe Rehob, îl are, Și care fost-a împărat, Fiind la Țoba-nscăunat.
13După ce David i-a bătut Pe Sirieni, el și-a făcut Un mare nume, căci apoi, Cu Edomiții, în război, A fost și, optsprezece mii – Din ai Edomului copii – A nimicit, în locul care, Drept „Valea Sării”, nume-și are.
14Străji, în Edom apoi, a pus Și astfel, toți i s-au supus, Căci Dumnezeu îl ocrotea, Oriunde și-n orice făcea.
15David – cât fost-a împărat În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.
16Fiul Țeruei, cel chemat Ioab, fusese așezat Drept căpitan al oștilor. Mai mare-al scriitorilor, Fusese Iosafat, cel care, Pe Ahilud părinte-l are.
17Fiul lui Ahitub – chemat Țadoc – fusese așezat Alături de acela care, Pe-Ahimelec, drept tată-l are Și cari se cheamă-Abiatar. Preoți erau ei așadar, Iar logofăt era Seraia.
18Tot căpitan, era Benaia – Iar Iehoiada e cel care, Acesta, drept părinte-l are. Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – A fost Benaia așezat, Fiind pus, chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii au dobândit.