1Tot Israelul a trimis, Soli, la Hebron, care i-au zis Lui David: „Uită-te la noi Și ai să înțelegi apoi, Că os, din osul tău, suntem, Carne din carnea ta, și-avem Același sânge. Bunăoară,
2Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”
3Bătrânii toți, din Israel, Veniră la Hebron, la el, Și-un legământ au încheiat, Ungându-l ca și împărat, În fața Domnului, astfel, Peste întregul Israel.
4Treizeci de ani el a avut, Când împărat a fost făcut Și patruzeci de ani a stat, În Israel, ca împărat.
5Doar șapte ani și jumătate – În a Hebronului cetate – David, în Iuda, s-a aflat Și a domnit ca împărat. Treizeci și trei s-au dovedit Anii în care a domnit, Peste Israel așezat Și peste Iuda, ca-mpărat.
6David – și cu oștirea lui – Spre a Ierusalimului Cetate-n urmă, a pornit, S-alunge neamul Iebusit, Care, în țară, locuia. Poporul țării îi zicea, Lui David: „Să nu îndrăznești, Cetatea, să o cucerești, Căci și ologii îți vor sta – Și orbii – împotriva ta!” Prin solii pe cari i-au trimes, Ei îi dădeau de înțeles Că el – nicicând – nu va putea, Cetatea lor, ca să o ia.
7David și oștile-i armate, În a Sionului cetate, Intrară și au cucerit-o, Iar de atunci, toți au numit-o Drept cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are.
8David, când spre Sion, s-a dus, Către ai săi, astfel, a spus: „Atuncea când noi ne vom bate Cu Iebusiții din cetate, Pe orbi și șchiopi să îi luați Și în canal să-i aruncați!”… – Din ziua ‘ceea, se și spune: „Orbul și șchiopul nu vor pune Picioru-n casa Domnului.”
9David, în cetățuia lui, S-a așezat, a întărit-o Cu ziduri și a-mprejmuit-o. Ea-i cetățuia cea pe care, David în stăpânire-o are. „Milo”, cetății, i s-a spus, Și „ Cetățuie”, e tradus.
10David se întărea mereu, Iar al oștirii Dumnezeu, Neîncetat, îl însoțea, În tot ceea ce el făcea.
11Hiram – cel care, împărat, Era în Tir încoronat – La David, soli, a repezit, Prin care el i-a dăruit Lemne de cedru și tâmplari Să le cioplească, și pietrari. Ei – pentru David – de îndată, Făcură-o casă minunată.
12Atuncea, David a știut Că Dumnezeu îi este scut Și că-ntărită-i e, prin El, Împărăția-n Israel.
13David și-a mai luat apoi, Și câteva neveste noi – Precum și multe țiitoare – Dintre femeile pe care, Ierusalimul le-a avut. Acestea toate i-au născut Feciori și fete, negreșit.
14Iată ce nume au primit Copiii care-i dobândise, Când la Ierusalim venise: Primul, Șamua, e numit; Șobab, al doilea, a venit; Natan, apoi, s-a întrupat, Fiind de Solomon urmat.
15Ibhar și Elișua-s cei Care veniră după ei. Nefeg și Iafia-s la rând
16Și Elișama-apoi, urmând Cel ce se cheamă Eliada, Elifelet sfârșind pleiada De fii care i s-au născut, Lui David, când a fost făcut, Peste Israel, împărat Și la Ierusalim a stat.
17Vestea că David a ajuns Ca împărat să fie uns Peste întregul Israel, Iute s-a-ntins și-n acest fel, Toți Filistenii au aflat. Atuncea, ei l-au căutat, Dar David, știre, a primit, Și-n cetățuie a venit.
18În valea, Refaim, chemată, S-a răspândit oștirea toată, A neamului de Filisteni.
19Văzând mulțimea de oșteni, David, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Să merg, acuma, să mă bat, Cu oastea Filistenilor? Am să înfrâng oștirea lor?” Domnul a zis: „Du-te, căci Eu Am să te însoțesc mereu, Pentru că am găsit cu cale, Pradă să-i las, mâinilor tale.”
20Cum Domnul zise, a făcut David atunci, și i-a bătut Pe Filisteni, în locul care Bal-Perațim, drept nume, are. David – în urmă – a vorbit: „Domnul – acum – i-a risipit Pe-ai mei vrăjmași, din fața mea. Ei au fugit, asemenea Apelor ce se rup.” Astfel, El a numit, locul acel, „Bal-Perațim”, cari tălmăcit, „ Șesul rupturii ”, e numit.
21Idolii, ei și i-au lăsat, Fugind, iar David i-a luat.
22În valea Refaim apoi, S-a strâns din nou, pentru război, Tot neamul Filistenilor.
23David, văzând numărul lor, Lui Dumnezeu, I-a cerut sfat, Iar Domnul i-a răspuns, de-ndat’: „Nu te sui-mpotriva lor, Ci-n spatele oștirilor, Să te așezi, cu oastea ta. Acolo, tu vei aștepta,
24Până când ai ca să auzi Vuiet de pași, trecând prin duzi. Atuncea doar, să te grăbești Și la război să te pornești, Căci Domnul Însuși va lupta, În acel ceas, în fața ta Și-i va zdrobi pe Filisteni.”
25David și cu ai săi oșteni, Cum a zis Domnul, a făcut. Pe Filisteni, ei i-au bătut, De pe la Gheba începând Și pân’ la Ghezer ajungând.