1De șapte ani împărățea Iehu, atunci când ajungea Ioas, în Iuda, împărat. El, patruzeci de ani, a stat, În fruntea țării și-l găsim Domnind de la Ierusalim. E din Beer-Șeba, a sa mamă – De loc – și Țibia, se cheamă.
2Ioas acesta a făcut Doar lucruri care I-au plăcut Lui Dumnezeu, cât a urmat Povețele ce i s-au dat De către Iehoiada, care Era, atunci, preotul mare.
3Dar înălțimi tot mai erau. Noroadele, încă, mergeau Pe înălțimi, tămâie-arzând, Precum și jertfe aducând.
4Ioas, pe preoți, i-a chemat Și-n acest fel a cuvântat: „Argintul care-a fost adus Și-n Casa Domnului e pus – Care-a ieșit la numărare, Fiind preț de răscumpărare, Ce pentru oameni e plătit, Așa după cum prețuit A fost atuncea fiecare – Precum și-acel argint pe care – După al său plac – o să-l dea
5Norodul, preotul să-l ia, Căci el trebuie folosit La dresul casei, negreșit.
6Ani douăzeci și trei făcea Ioas, de când împărățea, Dar preoții n-au reparat Tot ceea ce era stricat, La casă, precum s-a cerut.
7Ioas, atunci când a văzut Lucrul acesta, l-a chemat Pe Iehoiada și-a-ntrebat: „Să-mi spui, de ce n-ați împlinit Ceea ce eu v-am poruncit? De ce n-ați dres casa, căci iată Că stricăciuni multe arată? Argint, de-acum, nu mai luați De la popor, ci voi să-l dați, Spre-a drege casa, negreșit.
8Toți preoții s-au învoit, Să nu mai ia de la popor, Argintul strâns de tagma lor. În acest fel, au fost scăpați Nemaifiind însărcinați Cu dresul casei. Tot atunci,
9Când date-au fost aste porunci, O ladă mare-a fost adusă, De Iehoiada, și-apoi pusă, Lângă altar – la dreapta lui – Pe drumul Casei Domnului. O gaură-n capac avea Lada, spre a se pune-n ea, Argintul strâns de la popor, Argintul dat preoților. Toți preoții care păzeau Al casei prag – în ea – puneau Argintul Casei Domnului.
10Apoi, omu-mpăratului – Cari logofăt se dovedea – Cu preotul mare venea, Din când în când, să cântărească
11Argintul, și să-l dăruiască La meșterii care lucrau În Casa Domnului. Erau Mulți lucrători: erau teslari –
12Unii din ei – alții zidari Și cipoliltori în piatră. Toți, Cu-acel argint de la preoți Erau plătiți. De-asemenea, Argintul se mai folosea La cumpărarea lemnelor Sau la adusul pietrelor Care erau frumos cioplite, Urmând să fie folosite La dresul stricăciunilor.
13Argintul strâns de la popor, Nu a putut fi folosit Lighene-a se fi făurit, Potire, trâmbițe, mucări, Sau vase. Astfel de lucrări, Nu s-au făcut. Argintul dat
14Fusese întrebuințat La plata lucrătorilor, Precum și-a materialelor Care au fost trebuitoare Pentru a casei reparare.
15Celor ce-argintul îl aveau În grijă și îl împărțeau, Nimeni – nicicând – nu le-a cerut Vreo socoteală, căci știut Era că ei lucrau cinstit.
16Argintul care s-a primit De la toți cei care veneau, Jertfe de vină, de-aduceau – Sau jertfe ce aveau menire De jertfe pentru ispășire – Fusese dat preoților, Acesta fiind partea lor.
17Atuncea, Hazael – cel care Era în Siria mai mare – Război, cu Gatul, a pornit, Pe care l-a și cucerit. Din locu-acel, cu oastea lui, Contra Ierusalimului El plănuise să pornească, Voind ca să îl cucerească.
18Însă Ioas – acela care Fusese-n Iuda cel mai mare – Luat-a lucrurile date De-naintașii săi – aflate Atunci, în Casa Domnului, Fiindu-i închinate Lui – Și le-a trimis lui Hazael, Să-l îmbuneze-n acest fel. Ioas, atunci, a adunat Lucruri date de Iosafat, Ioram și-Ahazia. Astfel, El a scăpat de Hazael.
19Dar toate câte le-a făcut Ioas, oare nu s-au trecut În cărțile Cronicilor Ce sunt ale-mpăraților Care în Iuda au domnit?
20Slujbașii săi au uneltit În contra lui. S-au răsculat Și pe Ioas l-au atacat În casa care-a fost chemată Drept Milo, și este aflată La Sila, lângă dealul care Pogoară într-o pantă mare.
21Acela care l-a lovit Fusese Iozacar numit, Și e feciorul lui Șimeat. De el, s-a mai alăturat Și Iozabad, acela care, Drept tată, pe Șomer, îl are. În felu-acesta a murit Ioas, de slujitori, lovit. Apoi, a fost adăugat Părinților săi și-ngropat Chiar în cetatea cea pe care, David, în stăpânire-o are. Însă, Ioas, un fiu, avea, Cari se chema Amația. În locul său, el a venit Și peste Iuda a domnit.