1Ani douăzeci i-au trebuit Lui Solomon, pân’ a zidit Și casa împăratului, Precum și Casa Domnului.
2De-asemenea, a întărit Cetățile ce le-a primit De la Hiram, și-n ele-ndat’, Oameni de-ai săi a așezat.
3A pus sub stăpânirea lui, Țoba și a Hamatului Cetate. A mai întărit
4Tadmorul, în pustiu găsit, Și-apoi cetățile pe care Ținutul din Hamat le are – Cetăți în care se-adunau Merindele ce se strângeau.
5Apoi, întărituri a pus La Bet-Horonul cel de sus; A întărit – neîndoios – Și Bet-Horonul cel de jos. Cetățile acestea toate, Cu ziduri, sunt înconjurate, Iar ale lor porți se vădeau Precum că ivăre aveau.
6Balatul fost-a întărit Și-apoi, cetăți, a mai zidit Și în Liban – după cum știm – Precum și la Ierusalim Așa cum a găsit cu cale După dorința voii sale. Cetăți – de-asemeni – a zidit În orice loc a stăpânit. Ele, mereu, îi foloseau Drept magazii și-adăposteau Carele împăratului, Precum și călărimea lui.
7Toți cei rămași dintre Hetiți, Dintre Heviți, dintre-Amoriți, Din rândul Feresiților, Precum și-al Iebusiților – Cari nu erau din Israel,
8Ci numai au rămas în el, Căci n-au fost, cu desăvârșire, Înlăturați, când, stăpânire, Israeliți-au pus pe țară – Au fost drept oameni de povară. De Solomon au fost găsiți, Pentru corvoadă potriviți Și la corvoadă au rămas Până acum, în acest ceas.
9Căci Solomon nu a luat – Pentru corvoadă – vreun bărbat Dintre copiii cei pe care Neamul lui Israel îi are. Ei erau oameni de război: Slujbași și căpitani apoi, Cârmuitorii carelor Precum și-ai călăreților.
10Mulți supraveghetori erau; Oameni-aceștia îi vegheau Pe lucrători. Ei sunt cei cari Au fost aleși a fi mai mari, De Solomon chiar, să vegheze În ce fel o să se lucreze. Numărul lor fusese, deci, De două sute și cincizeci.
11Apoi, soața lui Solomon – Copilă a lui Faraon – Din a lui David cetățuie, A trebuit ca să se suie În casa ce i s-a zidit, Căci împăratu-a glăsuit: „A mea nevastă n-o să stea În casa care o avea David, când fost-a așezat În Israel, drept împărat, Pentru că iată – negreșit – Locul în care-a poposit Chivotul Domnului, e sfânt Și-aceste locuri, sfinte, sânt.”
12În urmă, Solomon s-a dus Și-arderi de tot el a adus Pe-altarul care îl zidise. Altaru-acela se găsise În față la pridvorul care Casa lui Dumnezeu îl are.
13Jertfele fost-au dăruite După cum fost-au rânduite De către Moise: se dădeau Jertfe cari zilnice erau, Jertfe, apoi, pentru Sabat, Jertfe care s-au așezat La lună nouă, jertfe care Se aduceau de sărbătoare – De trei ori, într-un an, la rând – De fiecare dată când E praznicul azimilor, Sau cel al săptămânilor, Precum și-atuncea când apare A corturilor sărbătoare.
14A pus apoi, în slujba lor, Și cetele preoților, Cum cerea rânduiala dată De către David, al său tată. Leviții fost-au așezați În slujbe și însărcinați Să-L laude pe Dumnezeu Și să-L cinstească, tot mereu. Cetele ușierilor Puse au fost la locul lor, Așa precum a poruncit David, pe când a-mpărățit.
15În tot ceea ce a făcut, Nicicând, el nu s-a abătut De la poruncile lăsate De David, spre a fi urmate, În ce-i privește pe preoți Precum și pe Leviții toți. A împlinit, cu strășnicie, Porunca pentru visterie Și cele care se vădeau Că alte lucruri rânduiau.
16În felu-acesta s-a sfârșit Lucrul pe care l-a pornit Chiar Solomon, când a-nceput, O casă, de a-I fi făcut Lui Dumnezeu, Acel pe care, Poporul Israel Îl are.
17După aceea, a pornit Spre locul care s-a numit Drept Ețion-Gheber, aflat Lângă Elot și așezat La marea Roșie, căci el – Adică tocmai locu-acel Unde corăbii s-au făcut – E-n al Edomului ținut.
18Hiram, corăbii, i-a adus, Iar pe ai săi slujbași i-a pus, Corăbiile să le ia, Lui Solomon ca să le dea, Căci marinari ei se vădeau, Iar marea bine-o cunoșteau. Cu slujitorii cei pe care În slujbă Solomon îi are, Aceștia, la Ofir, s-au dus, De unde aur au adus, Cari foarte mult fusese. Deci, La patru sute și cincizeci Talanți, fusese prețuit Auru-acela, negreșit. El, în corăbii, a fost pus, Fiind la Solomon adus.