1Când la Ierusalim – ‘napoi – Se-ntoarse Iosafat apoi,
2Iehu, în cale, i-a ieșit Și-n felu-acesta i-a vorbit: „Cum de te-ai dus și-ai ajutat, Pe cel rău și ai arătat Iubire celui ce vădește Cum că pe Domnul Îl urăște? Prin felu-n care te-ai purtat, Pe Dumnezeu L-ai mâniat.” Iehu era acela care, Părinte, pe Hanani-l are, Iar tatăl său era proroc Al Domnului, în acel loc.
3El a mai zis: „Însă, văd bine Că ai și ceva bun în tine, Pentru că ai zvârlit afară, Toți idolii aflați în țară Și ți-ai pus inima, mereu, Să-L caute, pe Dumnezeu.”
4Pentru o vreme, Iosafat Doar la Ierusalim a stat. După aceea, a pornit Prin țară, căci el a dorit Să cerceteze-al său popor Și către al părinților Sfânt Dumnezeu, să poată-apoi, Să îl întoarcă înapoi.
5Astfel, cetate cu cetate, A străbătut și-a pus în toate, Judecători – pentru popor – În pricinile tuturor.
6Apoi le-a zis: „Luați aminte, La ceea ce – de-acum ‘nainte – Aveți a face, căci să știți Că judecăți o să rostiți, Nu pentru oameni, ci mereu, Pentru al nostru Dumnezeu, Care se va afla apoi, Întotdeauna, lângă voi.”
7Frica de Dumnezeu să fie Cu voi și-n frâu ea să vă ție. Vegheați, de-acuma, fiecare, Asupra faptelor pe care Aveți ca să le săvârșiți, Pentru că-n Dumnezeu, să știți, Nelegiuiri nu sunt aflate Și nici, în seamă, nu-s luate Fețele oamenilor. El, Daruri, nu ia, de nici un fel.”
8Când la Ierusalim, ‘napoi, Se-ntoarse Iosafat apoi, A pus și-aici judecători, Pe cei ce-au fost conducători Ai caselor cele pe care, Neamul lui Israel le are, Și-apoi, pe preoți și Leviți. Aceștia fost-au rânduiți Judecători ai Domnului, În pricina poporului.
9După aceea, Iosafat, În acest fel, a cuvântat: „Inimi curate, arătați Și-n frica Domnului, lucrați!
10În ne-nțelegerile care, În fața voastră vor apare – Aduse de ai voștri frați, Care sunt în cetăți aflați – Voi, cu atenție, să știți, Dreptatea să o împărțiți. Atunci când pricinile lor Legate sunt de vreun omor, De vreo poruncă, de vreo lege, De felu-n care se-nțelege O-nvățătură anumită Sau de cum trebuie păzită O anumită rânduială, Voi trebuie – fără-ndoială – Necontenit, să-i luminați, Spre-a nu vă face vinovați Apoi, în fața Domnului, Stârnind astfel, mânia Lui. Dacă așa o să munciți, Nevinovați aveți să fiți.
11Pe Amaria – acel care Este al nostru preot mare – În fruntea voastră, îl aveți. Pe el, să-l întrebați, puteți, De treburile Domnului. Alături, ca sprijin al lui, E și Zebadia, cel care, Pe Ismael, părinte-l are. Peste-a lui Iuda casă, el E căpitan și-n acest fel, Rosti-va judecata lui, În trebile-mpăratului. Aveți – de-asemeni – pe Leviți: Ca dregători să-i folosiți. De-aceea, tari, voiesc să stați Și cu dreptate să lucrați! Căci Dumnezeu are-a Se ține Lângă cel care face bine”