1David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”
2David și cei ce-l însoțeau – Cari șase sute se vădeau – Au părăsit iute-acel loc Și-au mers la fiul lui Maoc, Cel care-n Gat a-mpărățit Și cari, Achiș, era numit.
3David și-ai săi s-au așezat În țara lui Achiș, în Gat. Toți, cu familii, au venit Și-apoi în Gat au lovit. David, și el, când a plecat, Nevestele și le-a luat: Ahinoam îl însoțea Și-Abigail de-asemenea. Ahinoam, din Izreel, Venise-alăturea de el. Abigail – precum se știe – Fusese-a lui Nabal soție. De loc, de la Carmel, venise Și-apoi cu David se-nsoțise, După ce soțul i-a murit.
4Saul, aflând că a fugit David – cu toți ai lui – în Gat, Să-l caute, a încetat.
5David, l-a împărat, s-a dus Și-apoi, către Achiș, a spus: „Dacă dorești a-mi arăta Că trecere-naintea ta Am dobândit, te rog, mă lasă Să-mi încropesc și eu, o casă. Deci dă poruncă împărate, Să capăt și eu, o cetate, În țara ta, unde să stau Și unde-n urmă, să îi iau Pe toți ai mei; căci nu e bine Ca robul tău să stea, cu tine. De ce-n cetatea-mpărătească, Al tău rob, să te stingherească?”
6Achiș, atunci, l-a ascultat Și-apoi, Țiclagul, i l-a dat. Astfel, Țiclagul a trecut – Și până azi el a șezut – La împărații cei pe care Țara lui Iuda-n frunte-i are.
7Un an și patru luni a stat David, la Filisteni, plecat.
8În tot acest timp, el mergea Cu oastea lui și năvălea Asupra Gheșuriților, Precum și a Ghirziților. De-asemeni, au mai fost loviți Și neamuri de Amaleciți. Acele neamuri vechi erau, În țară. Ele locuiau Niște ținuturi mari, întinse, Care-ntre Șur erau cuprinse Și-ntre Egipt. David mergea,
9În frunte, și le pustia Ținuturile. N-a cruțat Nimic: femeie, sau bărbat. Răpea măgari, cămile, boi, Lua și turmele de oi, Și-n urmă, straie a luat, Adică tot ce a aflat. Apoi, el, la Achiș, mergea,
10Iar împăratul îi zicea: „Ia spune-mi, unde-ai năvălit?” „Spre miazăzi, azi am pornit – Răspundea David. „Am trecut De Iuda, și ne-am abătut La miazănoapte de Cheniți, Dincolo de Ierahmeliți.”
11David, pe nimeni, n-a cruțat – Fie femeie sau bărbat – Căci se gândea ca „nu cumva, La Gat, să meargă cineva Și-apoi să spună: „Am văzut, Ceea ce David a făcut.” În felu-acesta, s-a purtat David, în timpu-n care-a stat, În țara Filistenilor.
12Achiș era-mpăratul lor, Și-n David, el se încredea, Iar în al său gând, își zicea: „David – așa cum am văzut – Urât, acuma, s-a făcut, Față de-ntregul Israel. Tocmai de-aceea, cred că el Rămâne-n Gat și-are să fie, În slujba mea, pentru vecie.”