1 Samuel 15— BIV2014

¹Odată, merse Samuel La Saul, și i-a zis, astfel: „Atunci când Domnul m-a trimis, La tine ca să vin, mi-a zis Ca să te ung drept împărat, Peste Israel, așezat. Iată, vin iar, din partea Lui, Să-ți spun cuvântul Domnului.

²Așa vorbește Dumnezeu, Domn al oștirilor, mereu: „De Amalec, Mi-am amintit, De ceea ce a săvârșit Când a plecat al Meu popor, Din țara Egiptenilor.

³Te pregătește dar, de drum! Du-te la Amalec acum, Să-l nimicești de peste fire! Să nu faci vreo deosebire, Ci să ucizi femei, bărbați, Copii și prunci – tot ce aflați! Să nu cruțați măgari sau boi, Cămile sau turme de oi.”

⁴Saul, poporul, și-a chemat Și-n urmă el l-a numărat, La Telaim, și a văzut Cum că alături a avut – Atuncea – două sute mii Din ai lui Israel copii, La care s-au adăugat Încă vreo zece mii, de-ndat’, Care, din Iuda, au venit.

⁵Saul, cu oastea, a pornit Către cetatea cea pe care Neamul lui Amalec o are. Oameni, la pândă, el a pus

⁶Și-apoi Cheniților le-a spus: „Grăbiți-vă ca să ieșiți Din neamul de Amaleciți, Căci nu vreau să vă nimicesc, Atunci când am să-i pedepsesc. Iată, eu știu bine că voi Ați arătat, față de noi, Bunăvoință – negreșit – Când din Egipt noi am ieșit.” Cheniții toți l-au ascultat Și-n mare grabă au plecat Din mijlocul lui Amalec.

⁷Saul, când i-a văzut că trec Dincolo de hotarul lor, A năvălit cu-al său popor, Peste-Amalec și l-a bătut. Războaie multe s-au făcut, De la Havila începând, La Șur – în urmă – ajungând, La porțile Egiptului.

⁸Saul a prins în mâna lui, Pe-Agag – cel care-ncoronat E-n Amalec, drept împărat – Iar pe poporul întâlnit Acolo, el l-a nimicit, Prin ascuțișul sabiei, Trecând bărbați, copii, femei.

⁹Doar pe Agag, el l-a cruțat. Apoi, în viață-a mai lăsat Vitele grase, miei și oi Și-asemenea cei mai buni boi. Dar Saul nu a împlinit Poruncile ce le-a primit, Căci n-a șters, cu desăvârșire, Tot ce-a-ntâlnit, de peste fire. El s-a gândit că are rost Ca să omoare doar ce-i prost Și ce-a crezut el că se cheamă A fi de nebăgat în seamă.

¹⁰Domnul chemă pe Samuel Și îi vorbi în acest fel:

¹¹„Îmi pare rău că, împărat, Pe Saul, Eu l-am așezat, Pentru că iată – văd prea bine – Că se abate de la Mine Și nu ține cuvântul Meu, Să-l împlinească, tot mereu.” Când Samuel a auzit Aceste vorbe, s-a mâhnit Tare, în suflet, și-a strigat Întreaga noapte – ne-ncetat – La Domnul Dumnezeul său, Căci el se necăjise rău.

¹²Când zorii zilei au venit, La Saul a plecat, grăbit. Pe drum, el fost-a înștiințat: „Saul e, la Carmel, plecat, Și-un semn de biruință, el A înălțat în locu-acel. S-a-ntors, în urmă, înapoi Și la Ghilgal a mers apoi.”

¹³La Saul, merse Samuel, Iar Saul zise-n acest fel: „De către Domnul, ne-ncetat, Să fii dar, binecuvântat! Iată că eu am împlinit Tot ceea ce Mi-a poruncit Domnul să fac. Tot ce-am făcut, Este așa cum Mi-a cerut.”

¹⁴Dar Samuel l-a înfruntat, Îndată, și l-a întrebat: „Ce-i behăitu-acesta, oare, Sau mugetul acela care Făcut este de oi și boi, Încât ajunge pân’ la noi?”

¹⁵Saul răspunse: „Am luat, Din Amalec – căci am cruțat – Cele mai bune dintre oi, Precum și pe cei mai buni boi. Aceste vite, noi dorim Ca Domnului să le jertfim. Ce-a mai rămas, am spulberat, Așa precum porunci ne-ai dat.”

¹⁶Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta i-a vorbit: „Stai și ascultă, să-ți spun eu, Ce mi-a spus Domnul Dumnezeu, Azi noapte.” Saul l-a privit, Îngrijorat, și a rostit: „Vorbește! Spune, ce ți-a zis Domnul, atunci când te-a trimis!”

¹⁷Îndată, Samuel a spus: „Când căpetenie te-am pus Peste poporul cel pe care Neamul lui Israel îl are, Și-atunci când Dumnezeu te-a uns, Încât, în urmă, ai ajuns, Drept împărat, în Israel, Nu mai ții minte în ce fel, În proprii tăi ochi erai? Pe-atuncea, mic, tu te vedeai.

¹⁸Atunci când Domnul te-a trimis La Amalec, astfel ți-a zis: „Să nimicești, de peste fire – Fără nici o deosebire – Pe-Amaleciți. Să faci război, Până-i vei nimici apoi.”

¹⁹Oare de ce n-ai împlinit, Ceea ce El ți-a poruncit? De ce v-ați aruncat apoi, Asupra prăzii de război, Și tu și tot poporul tău? De ce-ați făcut ce este rău, În fața Domnului, astfel?”

²⁰Saul i-a zis lui Samuel: „Pe Domnul, eu L-am ascultat Și a Lui cale am urmat, În tot ceea ce am făcut, Așa după cum am crezut. Pe-Agag, cel care-i împărat Peste-Amalec, eu l-am luat Și l-am adus, prins de război, Și cu desăvârșire-apoi – Întregul neam Amalecit – A fost, de mine, nimicit.

²¹Dar după lupta ce s-a dat, Poporul, pârgă, a luat Și din cirezile de boi, Cât și din turmele de oi. Din ceea ce a fost sortit Ca să ajungă nimicit, Într-adevăr noi am luat, Căci fiecare-a căutat Ca la Ghilgal – în fața Lui – Să-i dea o jertfă, Domnului.”

²²Când Samuel l-a auzit, În felu-acesta, i-a vorbit: „Mai mult îi place, Domnului, Jertfe s-aduci, în cinstea Lui – Și-arderi de tot, în număr mare – Decât să-i dai tu, ascultare? Cu mult mai mult, e prețuit, Decât tot ceea ce-ai jertfit, Faptul că tu ai ascultat De glasul Său, neîncetat. Cu mult mai mult, se prețuiește Faptul că cineva păzește Cuvântul Său, necontenit, Decât grăsimea ce-a ieșit Din jertfele berbecilor, Date de un întreg popor.

²³Căci și neascultarea, iată, E tot atât de vinovată, Precum, de vină, e ghicirea. De-asemenea, împotrivirea Nu-i mai puțin nevinovată, Decât e închinarea dată În fața terafimilor Și-a tuturor idolilor. Pentru că nu ai împlinit Poruncile ce le-ai primit Din partea Domnului, prin mine, Domnul se leapădă de tine – Precum și tu te-ai lepădat – Și nu vei mai fi împărat.”

²⁴Atuncea, Saul a vorbit: „Eu știu că am păcătuit. De Domnul, nu am ascultat Și-al tău cuvânt l-am încălcat. Aceste lucruri le-am făcut, Doar pentru că eu m-am temut De furia poporului, Precum și de mânia lui.

²⁵Acum, te rog, fierbinte, eu: Iartă acest păcat al meu Și-ntoarce-te cu mine-apoi. Vino să mergem amândoi, Să mă închin pân’ la pământ, În fața Domnului Cel Sfânt.”

²⁶Dar Samuel a zis apoi: „Nu merg cu tine, înapoi, Căci Dumnezeu te-a lepădat, Pentru că nu L-ai ascultat. N-ai să mai fii, în acest fel, Mai mare, peste Israel.”

²⁷Apoi, când vorba și-a sfârșit, S-a-ntors, pentru că a voit Să-l părăsească, de îndat’. Saul – atunci – s-a aruncat, În urma lui, mâna a-ntins Și poala hainei i-a cuprins, Dar ea, pe loc, s-a sfâșiat, Iar Samuel a cuvântat:

²⁸„Cum s-a rupt haina, să știi bine, Că Domnul rupe, de la tine, Chiar astăzi – în același fel – Domnia, de pe Israel. N-ai să mai fii dar, împărat, Ci locul tău va fi luat, De un alt om, care – îți spun – Are să fie, mult mai bun, Decât ai arătat, vreodată, Că ai putea să fii tu. Iată,

²⁹Acela care S-a vădit Tărie-a fi, necontenit, În Israel, nu Se căiește Și niciodată nu mințește, Căci El nu-i om, să-i pară rău.”

³⁰Saul a zis, la rândul său: „Da! Am păcătuit, știu bine! Însă acum, vino cu mine, Să mă închin lui Dumnezeu. În față la poporul meu Și la bătrânii cei pe care Neamul lui Israel îi are – Te rog – dă-mi cinstea cuvenită, Cari e pentru-mpărat menită.”

³¹Atuncea Samuel s-a dus Cu Saul și – precum a spus – Lui Dumnezeu I s-a-nchinat.

³²În urmă, când a terminat, Semn îi făcuse Samuel Și îi vorbi, în acest fel: „Adu-mi-l pe Agag, de-ndat’, Pe cel ce fost-a împărat, Peste-Amalec.” Când l-au adus – Vesel – Agag, în gând, și-a spus: „Iată, a morți-amărăciune, Trecută este, pot a spune!”

³³Dar Samuel a cuvântat: „Așa precum tu ai lăsat Multe femeii fără copii – Cu a ta sabie – să știi Că a sosit timpul când – iată – Și mama ta va fi lăsată Fără de fii!” El a luat O sabie și l-a tăiat Pe-Agag, în fața Domnului, Făcând bucăți, din trupul lui.

³⁴Când a sfârșit tot, Samuel S-a-ntors la Rama și la fel Făcu și Saul, imediat, Căci către Ghibea a plecat.

³⁵Din clipa ‘ceea, Samuel Nu l-a mai căutat, defel, Pe Saul, nici nu l-a zărit Până atunci când a murit. Însă l-a plâns, neîncetat, Din clipa-n care l-a chemat Domnul la El și i-a vorbit, Zicând apoi că S-a căit Căci în Israel – împărat – Pe Saul, El l-a așezat.