1După această întâmplare, David a mers, cu oaste mare, În contra Filistenilor, Luând astfel, din mâna lor, Cetatea Gat, ce-o stăpâneau, Și satele ce-n jur erau.
2Pe Moabiți, i-a mai bătut Și astfel, David a putut Să-i facă de a-i fi supuși Și-apoi, la biruri, au fost puși.
3Apoi, pe-al Țobei împărat – Care-i Hadarezer chemat – David, în urmă, l-a bătut. Lucrul acesta l-a făcut, Când se ducea către Hamat, Voind ca peste Eufrat Să își întindă-a lui domnie, Stăpân, acolo, ca să fie.
4Robi, șapte mii luă apoi, De călăreți, după război. De-asemeni, David a luat Prinși și din cei care-au luptat Pe jos. Aceștia se vădeau Că douăzeci de mii erau. Cailor de trăsură, el Le-a tăiat venele și-astfel, Numai o sută a păstrat Și-apoi la care i-a-nhămat. Carele ce au fost luate, Sunt la o mie numărate.
5Când Sirienii au văzut Tot ceea ce s-a petrecut, De la Damasc au pregătit O mare oaste și-au venit Pân’ la Hadadezer, să-i dea Sprijin, îl lupta ce-o ducea. David, însă, piept le-a ținut, Iar cei pe care i-a bătut Din numărul oștenilor Care-au venit în ajutor – Dintre ai Siriei copii – Sunt douăzeci și două mii.
6În Siria Damascului, O straje – din oamenii lui – David apoi a rânduit, Iar Sirienii i-au plătit Biruri, în urmă, tot mereu. Păzit era, de Dumnezeu, David – oriunde se ducea – În tot ceea ce el făcea.
7Hadadazer fost-a-nsoțit De mulți slujbași, necontenit. Cei care-n slujba lui erau, Scuturi de aur doar purtau. David, mâna, pe ele-a pus Și la Ierusalim le-a dus.
8Hadadezer a stăpânit Două cetăți, cari s-au numit Tibhat și Cun. Apoi, din ele – Deci din cetățile acele – David a strâns – de bună seamă – După război, multă aramă, Din care, Solomon turnase Marea de-aramă și lucrase Și stâlpii Casei Domnului Și-uneltele din Casa Lui.
9Tohu – cel care, împărat, Fost-a-n Hamat înscăunat – Atuncea când a auzit Precum că David a zdrobit A lui Hadadezer armată,
10La David a trimis, îndată, Pe fiul său, cari s-a chemat Drept Hadoram. El a plecat, Având poruncă să-l curteze, De bine ca să îi ureze Și să îl laude apoi Pentru că a purtat război În contra împăratului Hadadezer. Tohu și-ai lui, Mereu, în luptă s-au aflat Cu oastea ăstui împărat. Iar Hadoram – de bună seamă – Vase de-argint, aur și-areamă A dus și-apoi le-a dăruit Lui David, care le-a primit
11Și Domnului le-a închinat, Așa precum a procedat Cu arul și-argintul care Le-a adunat, fără-ncetare – De la popoarele bătute – În urma luptelor avute: De la Edom, sau Moabiți, Sau de la cei Amaleciți, De la al lui Amon popor, Sau cel al Filistenilor.
12Când Abișai, acela care, Țeruia, drept fecior, îl are, A trebuit să ducă-apoi, Cu Edomiții, un război, Din ai Edomului copii Ucis-a optsprezece mii. I-a nimicit, în locul care, Drept „Valea Sării”, nume-și are.
13Străji, în Edom, apoi a pus Și astfel, toți i s-au supus Lui David, căci Domnul veghea Asupra lui, în ce făcea.
14David – cât fost-a împărat, În Israel – a judecat Și-apoi, dreptate, a-mpărțit Poporului, necontenit.
15Fiul Țeruei, cel chemat Ioab, fusese așezat Drept căpitan al oștilor. Mai mare-al scriitorilor, Fusese Iosafat, cel care, Pe Ahilud, părinte-l are.
16Fiul lui Ahitub – chemat Țadoc – fusese așezat Alături de acela care, Pe-Ahimelec, drept tată-l are, Și cari se cheamă-Abiatar. Preoți erau ei, așadar. Șavașa-i cel ce se vădea Că rang de logofăt avea.
17Benaia-apoi, acela care, Pe Iehoiada, tată-l are, Mai mare-al Cheretiților – Precum și-al Peretiților – Ajunse a fi așezat, Fiind pus chiar de împărat. Fiii lui David – negreșit – Dregătorii, au dobândit.