John 5
1 După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim.
2 La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
3 În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.
5 Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
6 Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?”
7 Cel bolnav I-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.”
8 Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!”
9 Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi a început să umble. Dar acea zi era o zi de sâmbătă.
10 Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.”
11 El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!”
12 L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?”
13 Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc.
14 După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
15 Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase.
16 Din această cauză iudeii Îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta.
17 Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl Meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.”
18 Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-L omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar Îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl Său, făcându-se pe Sine egal cu Dumnezeu.
19 Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, ci doar ce Îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel.
20 Căci Tatăl Îl iubeşte pe Fiul şi Îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi.
21 Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea.
22 Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci I-a dat Fiului întreaga judecată,
23 ca toţi să-L cinstească pe Fiul după cum Îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu Îl cinsteşte pe Fiul, nu Îl cinsteşte nici pe Tatăl care L-a trimis.
24 Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.
25 Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi.
26 Căci după cum Tatăl are viaţă în Sine Însuşi, la fel I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine Însuşi.
27 Şi I-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului.
28 Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte Îi vor auzi glasul
29 şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.
30 Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata Mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
31 Dacă Eu dau mărturie pentru Mine, mărturia Mea nu este adevărată.
32 Altul este Cel care dă mărturie pentru Mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru Mine este adevărată.
33 Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.
34 Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi.
35 Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui.
36 Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care Mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru Mine că Tatăl M-a trimis.
37 Tatăl care M-a trimis, El a dat mărturie pentru Mine. Voi nici nu I-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu I l-aţi văzut,
38 iar cuvântul Lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-L credeţi pe acela pe care L-a trimis.
39 Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru Mine
40 şi nu vreţi să veniţi la Mine ca să aveţi viaţă.
41 Nu primesc slavă de la oameni,
42 dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu.
43 Eu am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi.
44 Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu?
45 Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
46 Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, fiindcă el a scris despre Mine.
47 Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele Mele?”