John 4
1 Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan –
2 deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii Lui –
3 a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea.
4 Şi trebuia să treacă prin Samaria.
5 Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif.
6 Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea lângă fântână. Era pe la ceasul al şaselea.
7 O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”,
8 fiindcă ucenicii Lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare.
9 Femeia samariteancă I-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii.
10 Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut Lui şi ţi-ar fi dat apă vie.”
11 Femeia I-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie?
12 Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?”
13 Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou.
14 Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.”
15 Femeia I-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”
16 El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!”
17 Femeia I-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!,
18 fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.”
19 Femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti profet.
20 Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.”
21 Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
22 Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.
23 Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl.
24 Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.”
25 Femeia I-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.”
26 Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”
27 În acea clipă s-au întors ucenicii Lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu I-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?”
28 Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor:
29 „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?”
30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.
31 Între timp, ucenicii Îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!”
32 El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.”
33 Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare I-a adus cineva de mâncare?”
34 Iisus le-a zis: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să-I împlinesc lucrarea.
35 Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş.
36 Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.
37 Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră.
38 Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”
39 Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!”
40 Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
41 Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului Său
42 şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
43 Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea.
44 Iisus Însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa.
45 Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii L-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.
46 A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav.
47 Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi Îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară.
48 Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”
49 Iar funcţionarul imperial I-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!”
50 Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care I-l spusese Iisus şi a plecat.
51 Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte.
52 I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.”
53 Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui.
54 Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.