1Iar pe cel slab în credință primiți‐l, nu pentru hotărârea întrebărilor îndoielnice.
2Unul are credință să mănânce de toate, dar cel slab mănâncă verdețuri.
3Cine mănâncă să nu disprețuiască pe cine nu mănâncă; iar cine nu mănâncă să nu judece pe cine mănâncă; căci Dumnezeu l‐a primit.
4Cine ești tu care judeci pe sluga altuia? El stă sau cade față de domnul său; dar va sta, căci Domnul are putere ca să‐l facă să stea.
5Unul prețuiește o zi mai presus de altă zi, iar altul prețuiește orice zi la fel. Fiecare să fie pe deplin încredințat în mintea sa.
6Cine ține ziua, o ține pentru Domnul; și cine mănâncă, mănâncă pentru Domnul; căci mulțumește lui Dumnezeu; și cine nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă și mulțumește lui Dumnezeu.
7Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine.
8Căci și dacă trăim, trăim pentru Domnul și dacă murim, murim pentru Domnul. Deci și dacă trăim și dacă murim, suntem ai Domnului.
9Căci Hristos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să fie Domn și peste morți și peste vii.
10Tu dar pentru ce judeci pe fratele tău? Sau și tu pentru ce disprețuești pe fratele tău? Căci toți ne vom înfățișa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu.
11Căci este scris: Viu sunt eu, zice Domnul, că orice genunchi mi se va pleca și orice limbă va da laudă lui Dumnezeu.
12Deci dar fiecare dintre noi va da socoteală despre sine însuși lui Dumnezeu.
13Deci să nu ne mai judecăm unii pe alții, ci mai bine judecați aceasta, ca să nu puneți o piatră de poticnire sau un prilej de cădere înaintea fratelui vostru.
14Știu și sunt încredințat în Domnul Isus că nimic nu este necurat prin sine însuși, decât pentru cel ce gândește că este ceva necurat, pentru acela este necurat.
15Căci dacă fratele tău se mâhnește din pricina mâncării, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde din pricina mâncării tale pe acela pentru care a murit Hristos.
16Deci să nu fie hulit binele vostru.
17Căci Împărăția lui Dumnezeu nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt.
18Căci cine slujește ca rob lui Hristos în aceasta, este bineplăcut lui Dumnezeu și încuviințat de oameni.
19Deci dar să urmărim cele ale păcii și cele ale zidirii între noi.
20Nu dărâma lucrarea lui Dumnezeu din pricina mâncării. Toate sunt, în adevăr, curate; dar este rău pentru omul care mănâncă poticnindu‐se.
21Bine este a nu mânca nici carne, nici a bea vin, nici a face ceva, de care se poticnește fratele tău sau se smintește sau este slab.
22Credința pe care o ai, s‐o ai pentru tine însuți înaintea lui Dumnezeu. Fericit este cine nu se judecă pe sine însuși în ceea ce încuviințează.
23Iar cine se îndoiește este osândit dacă mănâncă, pentru că nu mănâncă din credință; și tot ce nu este din credință, este păcat.