1Și am văzut și iată Mielul stând pe muntele Sion și cu el o sută patruzeci și patru de mii având scris pe frunțile lor numele său și numele Tatălui său.
2Și am auzit un glas din cer ca un glas de ape multe și ca un glas de tunet mare; și glasul pe care l‐am auzit era ca al harfiștilor care cântă cu harfele lor.
3Și ei cântă o cântare nouă înaintea scaunului de domnie și înaintea celor patru viețuitoare și a prezbiterilor; și nimeni nu putea să învețe cântarea decât cei o sută patruzeci și patru de mii, adică cei răscumpărați de pe pământ.
4Aceștia sunt cei ce nu s‐au întinat cu femei; căci sunt verguri. Aceștia sunt cei ce urmează pe Mielul oriunde ar merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni, ca să fie pârga lui Dumnezeu și a Mielului.
5Și în gura lor n‐a fost găsită minciună: sunt fără vină.
6Și am văzut un alt înger zburând în mijlocul cerului, având o evanghelie veșnică, pentru ca să binevestească celor ce șed pe pământ și la orice neam și seminție și limbă și popor.
7Și zice cu glas mare: Temeți‐vă de Dumnezeu și dați‐i slavă, fiindcă a venit ceasul judecății lui și închinați‐vă Celui ce a făcut cerul și pământul și marea și izvoarele de ape.
8Și un alt înger, al doilea, a urmat zicând: A căzut, a căzut Babilonul cel mare, care a adăpat toate Neamurile din vinul aprinderii curviei sale.
9Și un alt înger, al treilea, le‐a urmat zicând cu glas mare: Dacă se închină cineva fiarei și icoanei ei și primește un semn pe fruntea sa sau pe mâna sa,
10va bea și el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, care este turnat neamestecat în paharul mâniei lui și va fi muncit în foc și pucioasă înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului.
11Și fumul muncii lor se suie în sus în veci de veci; și n‐au odihnă nici zi, nici noapte cei ce se închină fiarei și icoanei ei și dacă primește cineva semnul numelui ei.
12Aici este răbdarea sfinților care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus.
13Și am auzit un glas din cer zicând: Scrie: Fericiți sunt morții care mor în Domnul de acum încolo; da, zice Duhul, ca să se odihnească de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.
14Și am văzut și iată un nor alb și pe nor șezând Unul asemuit cu Fiul omului, având pe capul lui o cunună de aur și în mâna lui o seceră ascuțită.
15Și un alt înger a ieșit din Templu, strigând cu glas mare celui ce șade pe nor: Trimite secera ta și seceră; pentru că a venit ceasul să seceri; fiindcă s‐a uscat secerișul pământului.
16Și cel ce șade pe nor și‐a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.
17Și un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită.
18Și un alt înger având putere asupra focului a ieșit din altar și a strigat cu glas mare celui ce avea secera ascuțită, zicând: Trimete secera ta cea ascuțită și culege strugurii viței pământului, fiindcă borboanele lor sunt deplin coapte.
19Și îngerul și‐a aruncat secera pe pământ și a cules via pământului și a aruncat‐o în teasc, în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20Și teascul a fost călcat afară din cetate și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor pe o depărtare de o mie șase sute de stadii.