1Fărădelegea celui rău zice în inima mea: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor săi.
2Căci el se măgulește în ochii săi că‐și va ajunge nedreptatea și va urî.
3Cuvintele gurii sale sunt nelegiuire și înșelăciune. A încetat de a fi înțelept, de a face bine.
4Urzește nelegiuire pe patul său. Se așază pe o cale care nu este bună, nu‐i e scârbă de rău.
5Doamne, bunătatea ta este în ceruri; credincioșia ta ajunge până la nori.
6Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu; judecățile tale sunt un mare adânc. Doamne, tu păstrezi pe om și pe dobitoc.
7Cât de scumpă este bunătatea ta, Dumnezeule! De aceea copiii oamenilor își pun încrederea sub umbra aripilor tale.
8Ei se vor sătura din belșug din grăsimea casei tale și‐i vei face să bea din râul desfătărilor tale.
9Căci la tine este izvorul vieții; în lumina ta vom vedea lumină.
10Urmează cu bunătatea ta către cei ce te cunosc și cu dreptatea ta către cei drepți la inimă!
11Să nu vină împotriva mea piciorul mândriei și să mă alunge mâna celor răi.
12Acolo au căzut lucrătorii nelegiuirii; sunt răsturnați și nu vor putea să se scoale.