1Ceartă‐te, Doamne, cu cei ce se ceartă cu mine, luptă‐te cu cei ce se luptă cu mine.
2Ia pavăza și scutul și scoală‐te în ajutorul meu.
3Întinde sulița și închide calea celor ce mă urmăresc. Zi sufletului meu: Eu sunt mântuirea ta.
4Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu. Să fie dați înapoi și făcuți de rușine cei ce plănuiesc vătămarea mea.
5Să fie ca pleava înaintea vântului și îngerul Domnului să‐i urmărească.
6Calea lor să fie întuneric și locuri lunecoase și să‐i gonească îngerul Domnului.
7Căci fără cuvânt și‐au pregătit în taină lațul pentru mine, fără cuvânt au săpat o groapă sufletului meu.
8Să vină prăpădul peste el pe neașteptate și să‐l prindă lațul său pe care l‐a întins. Să cadă în el spre prăpădul său.
9Și sufletul meu se va veseli în Domnul, se va bucura de mântuirea lui.
10Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este ca tine, care scapi pe cel nevoiaș de cel ce este prea tare pentru el, da, pe cel sărac și pe cel nevoiaș de prădătorul său?
11Martori nedrepți se scoală, mă întreabă de cele ce nu știu.
12Îmi răsplătesc rău pentru bine, văduvind sufletul meu.
13Iar eu, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu un sac; îmi amăram sufletul cu post și rugăciunea mea se întorcea în sânul meu.
14M‐am purtat ca și cu prietenul sau fratele meu, m‐am plecat jelind ca unul care jelește pe mamă‐sa.
15Dar ei s‐au bucurat de șchiopătarea mea și s‐au adunat: oameni de nimic s‐au adunat împotriva mea și n‐am știut. M‐au sfâșiat și n‐au încetat:
16ca niște batjocoritori de rând la ospețe au scrâșnit cu dinții împotriva mea.
17Doamne, până când vei privi? Scapă‐mi sufletul din stricăciunile lor, pe singurul meu de puii leului!
18Îți voi aduce mulțumiri în obștea cea mare, te voi lăuda în popor mult.
19Să nu se bucure de mine cei ce pe nedrept sunt vrăjmașii mei, să nu‐și facă cu ochiul cei ce mă urăsc fără temei.
20Căci ei nu vorbesc pace; ci cugetă cuvinte amăgitoare împotriva celor ce sunt liniștiți în țară.
21Da, și‐au deschis gura larg împotriva mea. Au zis: Ha, ha! Ochiul nostru a văzut.
22Ai văzut, Doamne, nu tăcea: Doamne, nu te depărta de la mine!
23Trezește‐te și deșteaptă‐te pentru judecata mea, Dumnezeul meu și Domnul meu, pentru pricina mea!
24Judecă‐mă după dreptatea ta, Doamne Dumnezeul meu; și să nu se bucure ei de mine.
25Să nu zică în inima lor: Ha, asta e dorința noastră. Să nu zică: L‐am înghițit!
26Să se rușineze și să roșească împreună cei ce se bucură de vătămarea mea. Să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce fac pe marii împotriva mea.
27Să strige de bucurie și să se veselească cei ce au plăcere de dreptatea mea și să zică pururea: Mărit să fie Domnul, care are plăcere de pacea robului său!
28Și limba mea va vorbi de dreptatea ta, de lauda ta toată ziua.