1Doamne, către tine voi striga. Stânca mea, să nu taci de la mine. Ca nu cumva tăcând față de mine, să mă asemăn cu cei ce se pogoară în groapă.
2Auzi glasul cererilor mele, când strig către tine, când îmi ridic mâinile către locul dinapoi al locașului sfințeniei tale.
3Nu mă răpi cu cei răi și cu lucrătorii nelegiuirii, care vorbesc pace cu semenii lor și răutatea este în inimile lor.
4Dă‐le după lucrul lor și după răutatea faptelor lor; dă‐le după lucrarea mâinilor lor; dă‐le ce li se cuvine.
5Pentru că nu iau aminte la lucrările Domnului, nici la lucrarea mâinilor sale, el îi va surpa și nu‐i va zidi.
6Binecuvântat să fie Domnul pentru că a auzit glasul cererilor mele.
7Domnul este tăria mea și scutul meu; în el mi s‐a încrezut inima și am fost ajutat; de aceea inima mi se veselește mult și‐l voi lăuda cu cântarea mea.
8Domnul este tăria poporului său și el este cetățuia izbăvirilor unsului său.
9Mântuiește poporul tău și binecuvântă moștenirea ta, paște‐i și înalță‐i în veac.