1Mulțumiți Domnului, căci este bun, căci în veac ține îndurarea lui!
2Așa să zică cei răscumpărați de Domnul, pe care i‐a răscumpărat din mâna potrivnicului;
3și i‐a adunat din țări, de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la mare.
4Au rătăcit în pustie pe o cale neumblată, n‐au găsit nicio cetate de locuit.
5Flămânzi și însetați, sufletul li se sfârșea în ei.
6Atunci au strigat către Domnul în nevoia lor și el i‐a scăpat din strâmtorările lor.
7Și i‐a dus pe o cale dreaptă ca să meargă la o cetate de locuit.
8O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
9Căci a săturat sufletul însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând.
10Cei ce ședeau în întuneric și în umbra morții, încătușați în apăsare și fier,
11pentru că se împotriviseră cuvintelor lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt…
12și el le‐a plecat inima prin muncă; au căzut și nu era cine să le ajute.
13Atunci au strigat către Domnul în nevoia lor și i‐a mântuit din strâmtorările lor.
14I‐a scos din întuneric și din umbra morții și le‐a rupt lanțurile.
15O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
16Căci el a sfărâmat porțile de aramă și a tăiat în două zăvoarele de fier.
17Nebunii sunt apăsați pentru calea abaterii lor și pentru nelegiuirile lor.
18Sufletul lor urăște orice mâncare și se apropie de porțile morții.
19Atunci ei strigă către Domnul în nevoia lor și‐i mântuiește din strâmtorările lor.
20Trimite cuvântul său și‐i vindecă și‐i scapă din gropile lor.
21O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
22Și să jertfească jertfe de mulțumire și să vestească faptele lui cu cântare de bucurie.
23Cei ce se pogoară în corăbii pe mare, care fac negoț în ape mari,
24aceștia văd faptele Domnului și minunile lui în adânc.
25Căci el vorbește și se ridică vântul furtunos care înalță valurile ei.
26Se ridică la ceruri, se pogoară în adâncuri; li se topește sufletul în nevoie.
27Se clatină și șovăiesc ca un om beat și toată înțelepciunea lor este înghițită.
28Atunci strigă către Domnul în nevoia lor și‐i scoate din strâmtorările lor.
29El preface furtuna în liniște și valurile se alină,
30și ei se bucură că s‐au liniștit. Și el îi aduce la limanul lor dorit.
31O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui și pentru lucrările lui minunate către copiii oamenilor!
32Să‐l înalțe în obștea poporului și să‐l laude pe scaunul celor bătrâni.
33El preface râurile în pustie și izvoarele de apă în uscăciune;
34un pământ roditor, în șes de sare, pentru răutatea locuitorilor lui.
35El preface pustia în baltă de apă și pământul uscat în izvoare de apă.
36Și acolo pune să locuiască pe cei flămânzi și ei întemeiază o cetate de locuit.
37Și seamănă câmpii și sădesc vii, care le aduc rod ca venit.
38Și el îi binecuvântă și se înmulțesc mult și nu lasă să li se împuțineze vitele…
39Și sunt împuținați și încovoiați prin apăsare, necaz și întristare:
40El varsă dispreț asupra mai marilor și îi face să rătăcească în pustia fără căi.
41Dar el ridică pe cel nevoiaș din apăsare, și‐i face familii ca turme.
42Cei drepți vor vedea și se vor bucura și orice nelegiuire își va închide gura.
43Oricine este înțelept să ia seama la aceste lucuri și să priceapă îndurările Domnului.