1Lăudați pe Domnul! Mulțumiți Domnului, căci este bun, căci îndurarea lui ține în veac!
2Cine poate spune faptele cele puternice ale Domnului, sau să facă să răsune toată lauda sa?
3Ferice de cei ce țin judecata și de cel ce face dreptate în toată vremea.
4Adu‐ți aminte de mine, Doamne, în bunăvoința ta față de poporul tău. Cercetează‐mă cu mântuirea ta,
5ca să văd fericirea aleșilor tăi, să mă bucur de bucuria neamului tău și să mă laud cu moștenirea ta!
6Noi am păcătuit cu părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am lucrat cu răutate.
7Părinții noștri n‐au înțeles lucrurile tale minunate în Egipt; nu și‐au adus aminte de mulțimea îndurărilor tale, ci s‐au răsculat la mare, la Marea Roșie.
8Totuși el i‐a mântuit pentru numele său, ca să facă cunoscut puterea sa.
9Și a mustrat Marea Roșie și a secat; și i‐a trecut prin adâncuri ca printr‐un pustiu.
10Și i‐a mântuit din mâna celui ce‐i ura și i‐a răscumpărat din mâna vrăjmașului.
11Și apele au acoperit pe potrivnicii lor; niciunul din ei n‐a rămas.
12Atunci au crezut cuvintele sale, au cântat lauda sa.
13Curând au uitat faptele sale, n‐au așteptat sfatul său.
14Ci au poftit cu poftă în pustie și au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.
15Și el le‐a dat cererea lor, dar a trimis uscăciune în sufletul lor.
16Au pizmuit pe Moise în tabără și pe Aaron, sfântul Domnului.
17Pământul s‐a deschis și a înghițit pe Datan și a acoperit ceata lui Abiram.
18Și s‐a aprins un foc în ceata lor și flacări au mistuit pe cei răi.
19Au făcut un vițel în Horeb și s‐au închinat la un chip turnat.
20Și au schimbat slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.
21Au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor care făcuse lucruri mari în Egipt,
22lucrări minunate în țara lui Ham, și lucruri înfricoșate la Marea Roșie.
23Și a zis că‐i va stârpi dacă n‐ar fi stat Moise, alesul său, la spărtură înaintea lui, ca să abată mânia lui să nu‐i stârpească.
24Și au disprețuit țara cea plăcută, n‐au crezut în cuvântul său;
25ci au cârtit în corturile lor și n‐au ascultat de glasul Domnului.
26Și el și‐a ridicat mâna la ei, că‐i va face să cadă în pustie
27și că va face să cadă sămânța lor între neamuri și‐i va risipi prin țări.
28Și s‐au alipit de Baal‐Peor și au mâncat jertfele morților.
29Și l‐au întărâtat prin faptele lor și a izbucnit o rană peste ei.
30Atunci Fineas s‐a sculat și a făcut judecată și rana a fost oprită.
31Și aceasta i s‐a socotit spre dreptate din neam în neam până în veci.
32L‐au ațâțat la mânie la apele Meriba și a fost rău de ei și de Moise din pricina lor.
33Căci i‐au ațâțat duhul și el a vorbit nesocotit cu buzele.
34N‐au stârpit popoarele cum le zisese Domnul;
35ci s‐au amestecat cu neamurile și au învățat faptele lor;
36și au slujit idolilor lor și ei le‐au fost o cursă.
37Și au jertfit dracilor pe fiii lor și pe fetele lor.
38Și au vărsat sânge nevinovat: sângele fiilor și al fetelor lor; i‐au jertfit idolilor Canaanului și țara a fost pângărită cu sânge.
39Și s‐au întinat prin faptele lor și au curvit prin apucăturile lor.
40Și mânia Domnului s‐a aprins împotriva poporului său și a urât moștenirea sa.
41Și i‐a dat în mâna neamurilor și cei ce‐i urau au domnit peste ei.
42Și vrăjmașii lor i‐au apăsat și au fost supuși sub mâna lor.
43De multe ori i‐a scăpat; dar l‐au întărâtat prin sfatul lor și au fost apăsați prin nelegiuirea lor.
44Dar el a privit la nevoia lor, când a auzit strigătul lor.
45Și și‐a adus aminte de legământul său pentru ei și s‐a căit, după mulțimea îndurărilor sale.
46Și i‐a făcut să afle milă înaintea tuturor celor ce‐i luaseră prinși.
47Mântuiește‐ne, Doamne, Dumnezeul nostru, și adună‐ne dintre neamuri, ca să mulțumim sfântului tău nume, ca să ne fălim cu lauda ta.
48Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din veci în veci! Și tot poporul să zică: Amin! Lăudați pe Domnul!