1Și acestea sunt proverbe de ale lui Solomon pe care le‐au adunat bărbații lui Ezechia, împăratul lui Iuda.
2Slava lui Dumnezeu este să ascundă un lucru, dar slava împăraților este să cerceteze un lucru.
3Cerurile în înălțime și pământul în adâncime și inima împăraților sunt de nepătruns.
4Scoate zgura din argint și iese un vas pentru argintar;
5scoate pe cel rău dinaintea împăratului și scaunul său de domnie se va întări în dreptate.
6Nu te slăvi în fața împăratului și nu sta în locul celor mari;
7căci mai bine este să ți se zică: Suie‐te mai sus! decât să fii pus mai jos în fața celui mai mare, pe care ți l‐au văzut ochii.
8Nu ieși în grabă să te judeci, ca nu cumva să nu știi ce să faci la urmă când aproapele tău te‐a făcut de rușine.
9Desbate pricina cu aproapele tău, dar nu descoperi taina altuia,
10ca să nu te defaime cel ce‐o aude și numele tău cel rău să nu se depărteze.
11Mere de aur în coșulețe de argint este cuvântul vorbit la vreme.
12Cercel de aur și podoabă de aur ales este înțeleptul care mustră pentru urechea ascultătoare.
13Ca frigul zăpezii în vremea secerișului este solul credincios pentru cei ce‐l trimit; căci răcorește sufletul domnilor săi.
14Nori și vânt fără ploaie este bărbatul care se fălește cu un dar mincinos.
15Prin îndelungă răbdare se înduplecă cel ce cârmuiește și limba moale frânge osul.
16Ai găsit miere? Mănâncă atât cât îți este destul, ca să nu te saturi prea mult de ea și s‐o verși.
17Pune‐ți rar piciorul în casa aproapelui tău ca să nu se sature de tine și să te urască.
18Cel ce vorbește mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său este un ciocan și o sabie și o săgeată ascuțită.
19Încrederea la vreme de strâmtorare într‐un necredincios este ca un dinte rupt și un picior ieșit din încheietură.
20Cel ce cântă cântări unei inimi triste este ca cel ce se dezbracă de haină pe o zi rece și ca oțetul pe silitră.
21Dacă este flămând cel ce te urăște, dă‐i să mănânce pâine și dacă este însetat dă‐i să bea apă:
22căci vei grămădi cărbuni de foc pe capul lui și Domnul îți va răsplăti.
23Vântul de miazănoapte naște ploi repezi și limba clevetitoare face o față mânioasă.
24Mai bine este a locui în colțul unui acoperiș decât cu o femeie certăreață într‐o casă mare.
25O știre bună dintr‐o țară depărtată este ca apele reci pentru un suflet însetat.
26Dreptul care se clatină înaintea celui rău este ca o fântână tulbure și un izvor spurcat.
27Nu este bine să mănânci multă miere, tot așa este dureros pentru oameni să‐și caute slava lor.
28Cel ce nu‐și stăpânește duhul, este ca o cetate surpată și fără ziduri.