1Nu pizmui pe oamenii răi, nici nu pofti să fii cu ei;
2căci inima lor cugetă pieire și buzele lor vorbesc nenorocire.
3Prin înțelepciune se zidește casa și prin pricepere se întărește;
4și prin cunoștință se umplu cămările cu toate bunătățile scumpe și plăcute.
5Bărbatul înțelept este puternic și bărbatul de cunoștință întărește puterea.
6Căci cu sfat înțelept vei face războiul și în mulțimea sfetnicilor este biruința.
7Înțelepciunea este prea înaltă pentru nebun, el nu‐și va deschide gura la poartă.
8Cel ce se gândește să facă rău se va numi uneltitor de răutăți.
9Gândul nebuniei este păcat și batjocoritorul este o urâciune oamenilor.
10Dacă pierzi curajul în ziua strâmtorării, puterea ta îți este mică.
11Scapă pe cei ce sunt duși la moarte și oprește pe cei ce merg clătinându‐se spre ucidere.
12Dacă vei zice: Iată noi n‐am știut aceasta! oare nu va lua seama cel ce cumpănește inimile? Și nu știe cel ce‐ți păstrează sufletul și nu va răsplăti el fiecăruia după fapta sa?
13Mănâncă, fiul meu, miere, căci este bună; și fagurul este dulce cerului gurii tale.
14Tot așa cunoaște înțelepciunea pentru sufletul tău; dacă vei afla‐o, va fi o răsplată și nădejdea ta nu se va stinge.
15O, răule, nu pândi locuința celui drept; nu nimici locul său de odihnă.
16Căci de șapte ori cade cel drept și iarăși se scoală, dar cei răi se prăbușesc de rău.
17Când cade vrăjmașul tău, nu te bucura și când este prăbușit, să nu ți se veselească inima:
18ca să nu vadă Domnul și să fie rău în ochii săi și să‐și întoarcă mânia de la el!
19Nu te aprinde din pricina făcătorilor de rele, nici nu pizmui pe cei răi;
20căci pentru cel rău nu va fi viitor. Candela celor răi se va stinge.
21Teme‐te de Domnul, fiul meu, și de împărat; și nu te însoți cu cei de alt gând.
22Căci într‐o clipă va răsări nenorocirea lor și pieirea amândorora, cine o cunoaște?
23Și acestea sunt cuvinte de la cei înțelepți: Nu este bine a căuta la fața oamenilor în judecată.
24Cel ce zice celui rău: Ești drept! pe acela îl vor blestema popoarele, neamurile îl vor urî.
25Dar cei ce‐l mustră vor fi plăcuți și o binecuvântare bună va veni peste ei.
26Cel ce dă un răspuns drept, sărută buzele.
27Pregătește‐ți afară lucrul și gătește‐ți câmpul și apoi zidește‐ți casa.
28Nu fi martor fără pricină împotriva aproapelui tău; ai vrea oare să amăgești cu buzele tale?
29Nu zice: Îi voi face cum mi‐a făcut, voi răsplăti omului după fapta sa.
30Am trecut pe lângă țarina unui leneș și pe lângă via unui om fără pricepere.
31Și iată era crescut peste tot cu scai și spinii îi acoperiseră fața și zidul de piatră îi era surpat.
32Apoi m‐am uitat, am luat la inimă, am văzut și am căpătat învățătură:
33Încă puțin somn, puțină ațipire, puțină încrucișare a mâinilor pentru dormit,
34și sărăcia ta va veni ca un hoț și lipsa ta ca un om cu scut.