1Un răspuns blând abate mânia, dar un cuvânt aspru întărâtă aprinderea.
2Limba înțelepților rostește cunoștință dreaptă, dar gura nebunilor toarnă nebunie.
3Ochii Domnului sunt în orice loc veghind peste cei răi și peste cei buni.
4Blândețea limbii este un pom al vieții, dar strâmbătatea în ea este o spărtură a duhului.
5Nebunul nesocotește învățătura tatălui său, dar cel ce ia aminte la mustrare se face cuminte.
6În casa dreptului este o mare visterie, dar în venitul celui rău este tulburare.
7Buzele înțelepților răspândesc cunoștință dar nu așa inima nebunilor.
8Jertfa celor răi este o urâciune Domnului, dar rugăciunea celor drepți este desfătarea sa.
9Calea celui rău este o urâciune Domnului, dar el iubește pe cel ce urmărește dreptatea.
10Grea pedeapsă este pentru cel ce părăsește cărarea; și cel ce urăște mustrarea va muri.
11Șeolul și Pierzarea sunt înaintea Domnului: cu cât mai mult deci inimile copiilor oamenilor!
12Batjocoritorul nu iubește să fie mustrat; el nu va merge la cei înțelepți.
13Inima voioasă înveselește fața, dar prin întristarea inimii se frânge duhul.
14Inima unui om înțelegător caută cunoștință, dar gura nebunilor paște nebunia.
15Toate zilele celui apăsat sunt rele, dar o inimă voioasă este un ospăț necurmat.
16Mai bine este puțin cu frica Domnului, decât o mare comoară și tulburare cu ea.
17Mai bun este un prânz de verdețuri cu iubire, decât un bou îngrășat și ură cu el.
18Omul mânios întărâtă cearta, dar cel încet la mânie potolește cearta.
19Calea leneșului este ca un gard de spini, dar cărarea celor drepți este netezită.
20Fiul înțelept înveselește pe tată, dar omul nebun disprețuiește pe mamă‐sa.
21Nebunia este bucurie celui fără minte, dar bărbatul cu pricepere merge drept pe drum.
22Unde nu este sfat planurile se nimicesc, dar în mulțimea sfetnicilor se întăresc.
23Omul are bucurie de răspunsul gurii sale și un cuvânt la vremea sa cât de bun este!
24Calea vieții este în sus pentru cel înțelept ca să se depărteze de Șeolul de jos.
25Domnul va dezrădăcina casa celor mândri, dar va întări hotarul văduvei.
26Gândurile rele sunt o urâciune Domnului, dar cuvintele plăcute sunt curate.
27Cel ce este lacom de câștig își turbură casa, dar cel ce urăște mituirea va trăi.
28Inima dreptului cumpănește ce să răspundă, dar gura celor răi toarnă lucruri rele.
29Domnul este departe de cei răi, dar aude rugăciunea celor drepți.
30Lumina ochilor înveselește inima și știrea bună îngrașă oasele.
31Urechea care ascultă mustrarea de viață va rămâne între înțelepți.
32Cel ce leapădă învățătura își urăște sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă minte.
33Frica Domnului este învățătura înțelepciunii, și smerenia merge înaintea cinstei.