1Orice femeie înțeleaptă își zidește casa, dar nebunia o surpă cu înseși mâinile sale.
2Cel ce umblă în dreptatea lui se teme de Domnul, dar cel sucit în căile lui îl disprețuiește.
3În gura nebunului este o nuia de mândrie, dar buzele înțelepților îi păzesc.
4Unde nu sunt boi, ieslea este curată; dar câștigul mult este prin puterea boului.
5Martorul credincios nu va minți, dar martorul mincinos spune minciuni.
6Batjocoritorul caută înțelepciune și n‐o găsește, dar cunoștința este ușoară pentru cel cu minte.
7Du‐te înaintea unui nebun și nu vei vedea în el buzele cunoștinței.
8Înțelepciunea celui cuminte este să‐și deosebească însăși calea sa, dar nebunia nebunilor este amăgire.
9Nebunii glumesc cu păcatul, dar între cei cinstiți este bunăvoință.
10Inima singură își știe amărăciunea și un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11Casa celor răi va fi răsturnată, dar cortul celor drepți va înflori.
12E o cale care pare dreaptă omului, dar sfârșitul ei sunt căile morții.
13Inima este tristă chiar în mijlocul râsului și sfârșitul bucuriei este întristarea.
14Cel ce dă înapoi cu inima se va sătura de căile lui și omul bun se va sătura de sine însuși.
15Prostul crede orice vorbă, dar cel cuminte ia seama la pașii săi.
16Înțeleptul se teme și se depărtează de rău; dar nebunul se îngâmfă și este încrezător.
17Cel iute la mânie va face nebunie și bărbatul viclean este urât.
18Cei proști moștenesc nebunie, dar cei cuminți se încunună cu cunoștința.
19Cel rău se pleacă înaintea celui bun și cei răi la porțile celui drept.
20Săracul este urât chiar și de aproapele său, dar bogatul are mulți prieteni.
21Cel ce disprețuiește pe aproapele său păcătuiește, dar cel ce se îndură de cei necăjiți, ferice de el!
22Oare nu se rătăcesc cei ce urzesc răul? Dar îndurarea și credincioșia sunt pentru cei ce plănuiesc binele.
23În orice muncă este câștig, dar vorbăria buzelor aduce numai lipsă.
24Cununa înțelepților este avuția lor, dar nebunia neghiobilor este numai nebunie.
25Martorul adevărat izbăvește suflete, dar cel ce spune minciuni este amăgire.
26În frica Domnului este încredere tare și copiii săi vor avea un loc de adăpost.
27Frica Domnului este un izvor de viață ca să abată pe om de lațurile morții.
28Slava împăratului este în mulțimea poporului, dar pieirea domnului este în lipsă de popor.
29Cel încet la mânie este cu multă pricepere, dar cel iute cu duhul înalță nebunia.
30Inima sănătoasă este viața cărnii, dar pizma este putrezirea oaselor.
31Cel ce apasă pe sărac batjocorește pe Făcătorul său, dar cel ce se îndură de cel nevoiaș îl cinstește.
32Cel rău este prăbușit în răutatea sa, dar dreptul va avea încredere la moartea sa.
33Înțelepciunea se odihnește în inima celui priceput, dar ce este în pieptul nebunului se face cunoscut.
34Dreptatea înalță un popor, dar păcatul este rușinea popoarelor.
35Bunăvoința împăratului este față de slujitorul înțelept, dar mânia sa este asupra celui ce face rușine.