Nehemiah 6
1 Și a fost așa: când au auzit Sanbalat și Tobia și Gheșem, arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri că eu zideam zidul și că nu mai rămăsese spărtură în el (deși în vremea aceea ușile încă nu le pusesem la porți),
2 Sanbalat și Gheșem au trimis la mine, zicând: Vino să ne întâlnim împreună în satele din șesul Ono. Dar ei cugetau să‐mi facă rău.
3 Și le‐am trimis soli, zicând: Eu fac un lucru mare și nu pot să mă pogor. De ce să înceteze lucrul, lasându‐l și pogorându‐mă la voi?
4 Și au trimis la mine de patru ori în chipul acesta și le‐am răspuns în felul acesta.
5 Și Sanbalat a trimis la mine pe tânărul său, în chipul acesta, a cincea oară, cu o epistolă deschisă în mâna sa,
6 în care era scris: S‐a auzit între neamuri și Gașmu zice că tu și iudeii cugetați să vă răsculați, de aceea zidești zidul: și, după aceste vorbe, tu vei ajunge împăratul lor.
7 Și ai pus și proroci ca să strige cu privire la tine la Ierusalim, zicând: Este un împărat în Iuda! Și acum se va da de știre împăratului după cuvintele acestea; vino deci acum să ne sfătuim împreună.
8 Și am trimis la el zicând: Nu este niciunul din lucrurile pe care le spui, ci le născocești din inima ta.
9 Căci toți voiau să ne înspăimânte zicând: Le vor slăbi mâinile de la lucru și nu se va face. Și acum, Dumnezeule, întărește‐mi mâinile!
10 Și am venit la casa lui Șemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel, care se închisese. Și el a zis: Să ne întâlnim împreună în casa lui Dumnezeu înăuntrul Templului și să închidem ușile Templului, căci ei vin să te ucidă: da, noaptea vin să te ucidă.
11 Și am zis: Un om ca mine să fugă? Și cine fiind ca mine va intra în Templu și să trăiască? Nu voi intra!
12 Și am cunoscut și iată nu‐l trimisese Dumnezeu, căci el rostea prorocia aceasta împotriva mea: și Tobia și Sanbalat îl tocmiseră.
13 De aceea era tocmit ca să mă înspăimânte, și să fac așa și să păcătuesc și să aibă cu ce să‐mi scoată nume rău, ca să mă ocărască.
14 Adu‐ți aminte, Dumnezeul meu, de Tobia și Sanbalat după faptele lor și de prorocița Noadia și de ceilalți proroci care voiau să mă înspăimânte.
15 Și zidul s‐a sfârșit în a douăzeci și cincea zi a lunii Elul, în cincizeci și două de zile.
16 Și a fost așa: când au auzit toți vrăjmașii noștri, toate neamurile care erau în jurul nostru s‐au temut și au scăzut foarte mult în ochii lor: și au cunoscut că lucrul acesta era făcut de la Dumnezeul nostru.
17 Și în zilele acelea mai marii lui Iuda au trimis multe epistole lui Tobia și cele de la Tobia veneau la ei.
18 Căci erau mulți în Iuda legați cu el prin jurământ, căci era ginere al lui Șecania, fiul lui Arah, și Iohanan, fiul său, luase pe fata lui Meșulam, fiul lui Berechia.
19 Ba încă vorbeau înaintea mea și de binefacerile lui și‐i spuneau cuvintele mele. Și Tobia trimitea epistole ca să mă înspăimânte.