Nehemiah 5
1 Și a fost o strigare mare în popor și între nevestele lor împotriva iudeilor, frații lor.
2 Și erau unii care ziceau: Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți și cerem grâu, ca să mâncăm și să trăim.
3 Și erau unii care ziceau: Noi am pus zălog țarinile noastre și viile noastre și casele noastre ca să luăm grâu la foamete.
4 Și erau unii care ziceau: Noi ne‐am împrumutat cu argint pe țarinile noastre și viile noastre pentru birul împăratului.
5 Și acum carnea noastră este ca și carnea fraților noștri, copiii noștri ca și copiii lor: și iată ducem în robie pe fiii noștri și pe fetele noastre ca să fie slujitori și unele din fetele noastre chiar sunt duse în robie și nu este în puterea mâinilor noastre să le răscumpărăm, căci țarinile și viile noastre sunt ale altora.
6 Și m‐am mâniat foarte mult când am auzit strigarea lor și cuvintele acestea.
7 Și m‐am sfătuit în inima mea și am mustrat pe mai mari și pe dregători și le‐am zis: Voi luați camătă fiecare de la fratele său. Și am chemat împotriva lor o adunare mare.
8 Și le‐am zis: Noi, după puterea noastră, am răscumpărat pe frații noștri iudei care erau vânduți neamurilor; și voi înșivă să vindeți pe frații voștri? Sau să ne fie ei vânduți? Iar ei au tăcut și n‐au găsit un cuvânt de zis.
9 Și am zis: Lucrul pe care‐l faceți nu este bun. Oare nu trebuie să umblați în frica Dumnezeului nostru ca să nu fim de ocară neamurilor, vrăjmașii noștri?
10 Și eu, frații mei și slujitorii mei, de asemenea i‐am împrumutat cu argint și grâu pe camătă. Să lăsăm, vă rog, camăta aceasta.
11 Întoarceți‐le, rogu‐vă, chiar astăzi țarinile, viile, măslinii și casele lor și o sutime din argintul și din grâul, din mustul și din untdelemnul, pe care l‐ați cerut de la ei.
12 Și au zis: Vom întoarce și nu vom cere nimic de la ei; vom face cum zici. Și am chemat pe preoți și i‐am pus să jure că vor face după cuvântul acesta.
13 Am scuturat și poalele hainei mele și am zis: Așa să scuture Dumnezeu pe orice om din casa sa și din munca sa care nu va împlini cuvântul acesta, așa să fie scuturat și golit. Și toată obștea a zis: Amin! Și au lăudat pe Domnul. Și poporul a făcut după cuvântul acesta.
14 Și din ziua în care am fost pus dregător al lor, în țara lui Iuda, de la anul al douăzecilea până la anul al treizeci și doilea al împăratului Artaxerxe, doisprezece ani, eu și frații mei n‐am mâncat pâine de dregător.
15 Dar dregătorii de mai înainte, care au fost înainte de mine, împovărau poporul și luau de la el pâine și vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar și slujitorii lor domneau peste popor. Dar eu n‐am făcut astfel, căci mă temeam de Dumnezeu.
16 Și m‐am ținut de lucrul zidului acestuia și n‐am cumpărat țarini: și toți slujitorii mei erau adunați acolo la lucru.
17 Și chiar la masa mea erau o sută cincizeci de bărbați din iudei și din dregători, afară de cei ce veneau la noi de la popoarele care erau în jurul nostru.
18 Și ceea ce se pregătea în fiecare zi era: un bou și șase oi alese; și păsări se pregăteau pentru mine; și o dată la zece zile era o mulțime de tot felul de vin. Și cu toate acestea n‐am cerut pâinea de dregător, căci era grea robie asupra poporului acestuia.
19 Adu‐ți aminte pentru mine, Dumnezeul meu, spre bine, de tot ce am făcut pentru poporul acesta.