1Cel ce sfărâmă s‐a suit împotriva ta. Păzește‐ți cetățuia, ia seama la drum, încinge‐ți coapsele, întărește‐ți puterea cu tărie.
2Căci Domnul a adus iarăși slava lui Iacov, ca și slava lui Israel, căci i‐au pustiit pustiitorii și le‐au stricat vițele.
3Scutul vitejilor săi este făcut roșu, bărbații de război sunt în stacojiu, de focul oțelului fulgeră carele în ziua gătirii sale și sulițele se învârtesc.
4Carele duruiesc în uliți, se lovesc unul de altul în piețe, înfățișarea lor este ca făcliile, aleargă ca fulgerele.
5El se gândește la cei măreți ai săi; se poticnesc în mersul lor, se grăbesc spre zid și adăpostul se gătește.
6Porțile râurilor sunt deschise și palatul se prăbușește!…
7Și Uzab este descoperită, este dusă și slujnicile ei bocesc cu glas de turturele, și se bat în piepturi.
8Dar din vremuri vechi Ninive era un lac de apă, totuși ei fug!… Stați! stați! strigă ei. Dar nimeni nu se uită îndărăt.
9Prădați argintul! Prădați aurul! Comorile sunt fără fund, slava de tot felul de lucruri plăcute.
10Ea este deșartă și pustiită, stoarsă cu totul! și i se topește inima și‐i tremură genunchii și o durere ascuțită este în toate coapsele și toate fețele lor au îngălbenit.
11Unde este culcușul leilor și locul unde pășteau puii de lei, unde se plimba leul, leoaica, puiul de leu și nu era cine să‐i înspăimânte?
12Leul sfâșia îndeajuns pentru puii săi și sugruma pentru leoaicele sale și umplea cu pradă vizuinile sale și cu fiare sfâșiate culcușurile sale.
13Iată, eu sunt împotriva ta, zice Domnul oștirilor, și voi arde carele sale în fum și pe puii tăi de leu îi va mistui sabia și voi stârpi prada ta de pe pământ și nu se va mai auzi glasul solilor tăi.