1Și după șase zile Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan, fratele lui, și‐i duce într‐un munte înalt la o parte.
2Și s‐a schimbat la față înaintea lor și fața lui a strălucit ca soarele, iar veșmintele lui s‐au făcut albe ca lumina.
3Și iată Moise și Ilie li s‐au arătat vorbind împreună cu el.
4Și Petru a răspuns și a zis lui Isus: Doamne, este bine să fim aici. Dacă voiești, voi face aici trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una.
5Pe când vorbea el încă, iată, un nor luminos i‐a umbrit, și iată un glas din nor zicând: Acesta este Fiul meu cel iubit, în care mi‐am găsit plăcerea; ascultați de el.
6Și când au auzit ucenicii, au căzut pe fața lor și s‐au temut foarte mult.
7Și Isus s‐a apropiat, i‐a atins și a zis: Sculați‐vă și nu vă temeți.
8Iar ei ridicându‐și ochii n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus.
9Și pe când se pogorau din munte Isus le‐a poruncit zicând: Să nu spuneți nimănui vedenia până se va scula Fiul omului din morți.
10Și ucenicii l‐au întrebat zicând: Pentru ce zic deci cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?
11Iar el a răspuns și a zis: Ilie vine într‐adevăr și va întocmi iarăși toate.
12Dar eu vă spun că Ilie a și venit și nu l‐au cunoscut, ci au făcut cu el tot ce au voit. Astfel și Fiul omului are să sufere de la ei.
13Atunci au înțeles ucenicii că le vorbea despre Ioan Botezătorul.
14Și pe când veneau spre gloată s‐a apropiat de el un om care a îngenuncheat la el și a zis:
15Doamne, fie‐ți milă de fiul meu pentru că este lunatic și suferă rău. Căci de multe ori cade în foc și de multe ori în apă.
16Și l‐am adus la ucenicii tăi și n‐au putut să‐l tămăduiască.
17Iar Isus a răspuns și a zis: O, neam necredincios și sucit, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐mi‐l aici.
18Și Isus l‐a certat și dracul a ieșit de la el și băiatul a fost tămăduit din ceasul acela.
19Atunci ucenicii s‐au apropiat de Isus la o parte și au zis: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară?
20Iar el le zice: Pentru necredința voastră. Căci adevărat vă spun, dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia: Mută‐te de aici colo! și se va muta și nimic nu vă va fi cu neputință.
21Dar acest soi nu iese decât cu rugăciune și post.
22Și pe când locuiau ei în Galileea, Isus le‐a zis: Fiul omului are să fie dat în mâinile oamenilor;
23și‐l vor omorî și a treia zi va învia. Și ei s‐au întristat foarte mult.
24Și când au venit în Capernaum, cei ce iau cele două drahme s‐au apropiat de Petru și au zis: Învățătorul vostru nu plătește cele două drahme?
25El zice: Da. Și când a intrat în casă, Isus i‐a luat înainte zicând: Ce ți se pare, Simone? Impărații pământului de la cine iau vamă sau dare? De la fiii lor sau de la străini?
26Și el zice: De la străini. Isus i‐a zis: Așadar fiii sunt scutiți.
27Dar ca să nu‐i facem să se poticnească, du‐te la mare, aruncă o undiță și ia peștele care se va sui întâi, și după ce‐i vei deschide gura, vei afla un statir: ia‐l și dă‐l lor pentru mine și pentru tine.