Mark 9
1 Și le‐a zis: Adevărat vă spun că sunt unii aici din cei de față care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu venită în putere.
2 Și după șase zile, Isus ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan și‐i duce într‐un munte înalt singuri la o parte. Și s‐a schimbat la față înaintea lor,
3 și veșmintele lui s‐au făcut strălucitoare, foarte albe, cum nu poate înălbi un înălbitor pe pământ astfel.
4 Și Ilie li s‐a arătat împreună cu Moise și vorbeau împreună cu Isus.
5 Și Petru răspunde și zice lui Isus: Rabi, este bine ca să fim aici și să facem trei colibe, ție una și lui Moise una și lui Ilie una.
6 Căci nu știa ce să răspundă, căci erau plini de spaimă.
7 Și s‐a făcut un nor umbrindu‐i și a fost un glas din nor: Acesta este Fiul meu cel iubit; ascultați de el.
8 Și deodată când au privit împrejur, n‐au văzut pe nimeni decât numai pe Isus singur cu ei.
9 Și pe când se pogorau din munte, le‐a poruncit să nu istorisească la nimeni cele ce au văzut decât când va fi înviat Fiul omului dintre cei morți.
10 Și ei au ținut cuvântul în sine cercetând împreună între ei ce este a învia dintre cei morți.
11 Și‐l întrebau zicând: Cărturarii zic că trebuie să vină întâi Ilie.
12 Iar el le‐a zis: Ilie da, vine întâi și întocmește iarăși toate. Și cum este scris despre Fiul omului că trebuie să sufere multe și să fie socotit drept nimic?
13 Dar eu vă zic că Ilie a și venit și au făcut cu el tot ce au voit, după cum este scris despre el.
14 Și când au venit la ucenici, au văzut gloată multă împrejurul lor și niște cărturari pricindu‐se împreună cu el.
15 Și îndată toată gloata, când l‐a văzut, a rămas uimită și alergând spre el, îi urau de bine.
16 Și i‐a întrebat: Ce vă priciți cu ei?
17 Și unul din gloată i‐a răspuns: Învățătorule, am adus la tine pe fiul meu care are un duh mut.
18 Și oriunde îl apucă îl rupe și face spumă și scrâșnește din dinți și se usucă. Și am zis ucenicilor tăi să‐l scoată afară, dar n‐au fost în stare.
19 Iar el le răspunde și zice: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi îngădui? Aduceți‐l la mine.
20 Și l‐au adus la el. Și când l‐a văzut, duhul îndată l‐a scuturat tare și copilul a căzut la pământ și se zvârcolea făcând spumă.
21 Și Isus a întrebat pe tatăl lui: Câtă vreme este de când i‐a venit aceasta? Iar el a zis: Din copilărie.
22 Și de multe ori l‐a aruncat chiar în foc și în apă, ca să‐l piardă; dar dacă poți ceva, ajută‐ne, fie‐ți milă de noi.
23 Și Isus i‐a zis: Dacă poți! Toate sunt cu putință celui ce crede.
24 Îndată tatăl copilului a strigat și a zis: Cred, ajută necredinței mele.
25 Iar când a văzut Isus că aleargă gloata, a certat duhul necurat zicându‐i: Duh mut și surd, eu îți poruncesc, ieși afară din el și să nu mai intri în el.
26 Și strigând și zguduindu‐l mult, a ieșit afară. Și copilul a fost ca mort, încât mulți ziceau: A murit.
27 Dar Isus i‐a apucat mâna și l‐a ridicat și s‐a sculat.
28 Și când a intrat în casă, ucenicii lui l‐au întrebat la o parte: Pentru ce noi n‐am putut să‐l scoatem afară?
29 Și le‐a zis: Acest soi prin nimic nu poate ieși afară decât prin rugăciune și post.
30 Și au ieșit de acolo și treceau prin Galileea și nu voia să știe cineva.
31 Căci învăța pe ucenicii săi și le zicea că Fiul omului se dă în mâinile oamenilor și‐l vor omorî și când va fi omorât, după trei zile va învia.
32 Dar ei nu înțelegeau graiul și se temeau să‐l întrebe.
33 Și au venit la Capernaum. Și când era în casă, i‐a întrebat: Ce vă chibzuiați pe cale?
34 Dar ei tăceau; căci pe cale se chibzuiseră între ei cine să fie mai mare.
35 Și a șezut jos și a chemat pe cei doisprezece și le zice: Dacă voiește vreunul să fie întâi, va fi cel din urmă din toți și slujitor al tuturor.
36 Și a luat un copilaș și l‐a pus în mijlocul lor și după ce l‐a îmbrățișat, le‐a zis:
37 Oricine va primi pe unul din astfel de copilași în numele meu, mă primește pe mine; și oricine mă primește pe mine, nu mă primește pe mine, ci pe cel ce m‐a trimis pe mine.
38 Ioan i‐a zis: Învățătorule, noi am văzut pe unul care scoate afară draci în numele tău, și l‐am oprit, pentru că nu ne urma.
39 Iar Isus i‐a zis: Nu‐l opriți; căci nu este nimeni care va face o putere în numele meu și va putea numaidecât să vorbească rău de mine.
40 Căci cine nu este împotriva noastră, este pentru noi;
41 căci oricine vă va da să beți un pahar de apă în numele meu pentru că sunteți ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu‐și va pierde răsplata.
42 Și cine va face să se poticnească pe unul din acești micuți care cred în mine, mai bine este pentru el dacă se pune împrejurul gâtului lui o piatră de moară învârtită de un măgar și este aruncat în mare.
43 Și dacă mâna ta te va face să te poticnești, tai‐o: este bine pentru tine să intri în viață ciung decât având cele două mâini să te duci în gheenă, în focul nestins,
44 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
45 Și dacă piciorul tău te face să te poticnești, taie‐l: este bine pentru tine să intri în viață șchiop decât având cele două picioare să fii aruncat în gheenă, în focul nestins,
46 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
47 Și dacă ochil tău te face să te poticnești, dă‐l afară; este mai bine pentru tine să intri cu un ochi în Împărăția lui Dumnezeu, decât având doi ochi să fii aruncat în gheena focului,
48 acolo unde viermele lor nu moare și focul nu se stinge.
49 Căci fiecare va fi sărat cu foc, și orice jertfă va fi sărată cu sare.
50 Sarea este bună; dar dacă sarea se face nesărătoare, cu ce o veți drege? Aveți sare în voi înșivă și aveți pace unii cu alții.