Mark 14
1 Și după două zile erau Paștile și azimile; și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe el prin viclenie ca să‐l omoare.
2 Căci ziceau: Nu în sărbătoare, ca să nu fie turburare de popor.
3 Și când era în Betania, în casa lui Simon leprosul, pe când ședea la masă, a venit o femeie având un alabastru plin cu mir de nard adevărat, foarte scump; și a spart alabastrul și l‐a turnat pe capul lui.
4 Și erau unii acolo care s‐au mâhnit adânc în ei, și ziceau: Pentru ce s‐a făcut această pierdere de mir?
5 Căci acest mir se putea vinde cu peste trei sute de dinari și să se dea săracilor. Și cârteau împotriva ei.
6 Iar Isus a zis: Lăsați‐o; pentru ce‐i faceți supărare? Ea a făcut un lucru bun față de mine.
7 Căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi și puteți să le faceți bine când voiți, dar pe mine nu mă aveți totdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut; a apucat înainte să‐mi ungă trupul pentru înmormântare.
9 Adevărat vă spun, oriunde va fi propovăduită Evanghelia, în toată lumea se va spune și ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei.
10 Și Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, a plecat la mai marii preoților ca să‐l dea lor.
11 Iar ei, când au auzit, s‐au bucurat și au făgăduit să‐i dea argint. Și el căuta cum să‐l dea la vreme nimerită.
12 Și în ziua dintâi a azimilor, când înjunghiau Paștile, ucenicii săi îi zic: Unde voiești să ne ducem să‐ți pregătim ca să mănânci Paștile?
13 Și el trimite pe doi dintre ucenicii săi și le zice: Duceți‐vă în cetate și vă va ieși înainte un om ducând un vas de pământ cu apă, urmați‐l
14 și unde va intra spuneți stăpânului casei: Învățătorul zice: Unde este odaia mea de oaspeți, unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei?
15 Și el însuși vă va arăta o odaie mare sus gătită cu așternut și acolo pregătiți‐ne.
16 Și ucenicii au ieșit și au venit în cetate și au găsit cum le spusese el și au pregătit Paștile.
17 Și când s‐a făcut seară, vine cu cei doisprezece.
18 Și pe când ședeau ei la masă și mâncau, Isus a zis: Adevărat vă spun că unul din voi, care mănâncă cu mine, mă va da prins.
19 Ei au început a se întrista și a‐i zice unul câte unul: Nu cumva sunt eu?
20 Iar el le‐a zis: Este unul din cei doisprezece, cel care întinge cu mine în blid.
21 Căci Fiul omului se duce după cum este scris despre el, dar vai de omul acela prin care este dat prins Fiul omului! Bine i‐ar fi dacă nu s‐ar fi născut omul acela.
22 Și pe când mâncau, el a luat o pâine și după ce a binecuvântat, a frânt‐o și le‐a dat și a zis: Luați, acesta este trupul meu.
23 Și a luat paharul și după ce a mulțumit, le‐a dat și au băut toți din el.
24 Și le‐a zis: Acesta este sângele meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulți.
25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.
26 Și după ce au cântat lăudări, au ieșit la muntele Măslinilor.
27 Și Isus le zice: Toți veți avea prilej de poticnire, căci este scris: Voi bate păstorul și oile se vor împrăștia.
28 Dar după ce mă voi scula, voi merge înainte de voi în Galileea.
29 Iar Petru i‐a zis: Chiar dacă toți vor avea prilej de poticnire, totuși eu nu.
30 Și Isus îi zice: Adevărat îți spun că tu azi în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori.
31 Iar Petru și mai tare zicea: Dacă ar trebui să mor cu tine, nu te voi tăgădui. Și toți ziceau la fel.
32 Și vin la un loc îngrădit al cărui nume este Ghetsimani. Și zice ucenicilor săi: Ședeți aici până mă voi ruga.
33 Și ia cu sine pe Petru și pe Iacov și pe Ioan. Și a început să se întristeze și să se tulbure adânc.
34 Și le zice: Sufletul meu este foarte întristat până la moarte. Rămâneți aici și vegheați.
35 Și mergând puțin mai înainte, a căzut la pământ, și s‐a rugat ca, dacă este cu putință, să treacă de la el ceasul.
36 Și zicea: Ava, Tată, toate îți sunt cu putință, dă la o parte acest pahar de la mine, însă nu ce voiesc eu, dar ce voiești tu.
37 Și vine și‐i află dormind și zice lui Petru: Simone, dormi? N‐ai fost în stare să veghezi un ceas?
38 Vegheați și rugați‐vă, ca să nu intrați în ispită. Într‐adevăr duhul este fără preget, dar carnea este neputincioasă.
39 Și iar a plecat și s‐a rugat zicând același cuvânt.
40 Și iarăși a venit și i‐a găsit dormind, căci ochii le erau cu totul îngreuiați și nu știau ce să‐i răspundă.
41 Și vine a treia oară și le zice: Dormiți de acum și odihniți‐vă; este destul; a venit ceasul, iată Fiul omului este dat în mâinile păcătoșilor.
42 Sculați‐vă, să mergem, iată s‐a apropiat cel ce mă dă prins.
43 Și îndată pe când vorbea el încă, vine Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el o gloată cu săbii și ciomege, de la mai marii preoților și de la cărturari și de la bătrâni.
44 Și cel ce avea să‐l dea prins le dăduse un semn învoit zicând: Pe care îl voi săruta, acela este; apucați‐l și duceți‐l cu pază bună.
45 Și când a venit, îndată s‐a apropiat de el și zice: Rabi! Și l‐a sărutat mult.
46 Iar ei au pus mâinile pe el și l‐au apucat.
47 Iar unul din cei ce stăteau lângă el a tras sabia și a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea.
48 Și Isus a răspuns și le‐a zis: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege să mă prindeți?
49 În fiecare zi eram la voi învățându‐vă în Templu și nu m‐ați apucat. Dar aceasta se face ca să se împlinească scripturile.
50 Și toți l‐au lăsat și au fugit.
51 Și un tânăr oarecare îl urma, având aruncată pe el o învelitoare de in, pe trupul gol; și ei îl apucă.
52 Dar el a lăsat învelitoarea de in și a fugit gol.
53 Și au dus pe Isus la marele preot. Și toți mai marii preoților și bătrânii și cărturarii se adună lângă el.
54 Și Petru l‐a urmat de departe până înăuntru în curtea marelui preot și ședea împreună cu slujitorii și se încălzea la lumina focului.
55 Iar mai marii preoților și tot Sinedriul căutau o mărturie împotriva lui Isus, ca să‐l omoare și nu aflau.
56 Căci mulți mărturiseau mincinos împotriva lui și mărturiile lor nu se potriveau.
57 Și unii s‐au sculat și mărturiseau mincinos împotriva lui zicând:
58 Noi l‐am auzit zicând: Eu voi dărâma Templul acesta care este făcut de mâini și în trei zile voi zidi altul nefăcut de mâini.
59 Și nici așa nu se potrivea mărturia lor.
60 Și marele preot s‐a sculat în mijloc și a întrebat pe Isus zicând: Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva ta?
61 Dar el tăcea și n‐a răspuns nimic. Marele preot iarăși l‐a întrebat și‐i zice: Tu ești Hristosul, Fiul celui Binecuvântat?
62 Iar Isus a zis: Eu sunt: și veți vedea pe Fiul omului stând la dreapta puterii și venind cu norii cerului.
63 Iar marele preot și‐a sfâșiat hainele și zice: Ce mai avem trebuință de martori?
64 Ați auzit hula, ce vi se pare? Iar ei toți l‐au osândit că este vinovat de moarte.
65 Și unii au început să‐l scuipe și să‐i acopere fața și să‐l pălmuiască și să‐i zică: Proorocește! Și slujitorii l‐au primit în bătăi.
66 Și pe când era Petru jos în curte, vine una dintre slujnicile marelui preot,
67 și văzând pe Petru încălzindu‐se, se uită la el și zice: Și tu erai cu Nazarineanul, cu Isus.
68 Dar el a tăgăduit zicând: Nici nu știu, nici nu înțeleg ce zici. Și a ieșit afară în curtea dinainte. Și a cântat cocoșul.
69 Și slujnica l‐a văzut și a început să zică iarăși celor ce stăteau acolo: Acesta este unul dintre ei.
70 Dar el iar a tăgăduit. Și peste puțin cei ce stăteau acolo au zis iarăși lui Petru: Cu adevărat ești unul dintre ei; căci ești și Galileean.
71 Iar el a început să blesteme și să se jure: Nu știu pe omul acesta de care vorbiți.
72 Și îndată cocoșul a cântat a doua oară. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul cum îi zisese Isus: Mai înainte de a cânta cocoșul de două ori mă vei tăgădui de trei ori. Și gândindu‐se la aceasta, plângea.