Luke 22— 1931

¹Și se apropia sărbătoarea azimilor care se numește Paști.

²Și mai marii preoților și cărturarii căutau cum să‐l răpună căci se temeau de popor.

³Și Satana a intrat în Iuda, care se numește Iscarioteanul, fiind din numărul celor doisprezece.

⁴Și el a plecat și a vorbit cu mai marii preoților și cu căpeteniile oastei cum să li‐l dea prins.

⁵Și ei s‐au bucurat și s‐au legat să‐i dea argint.

⁶Și el s‐a învoit și căuta vreme nimerită ca să‐l dea lor fără știrea gloatei.

⁷Și a venit ziua azimilor în care trebuia să fie înjunghiate Paștile.

⁸Și a trimis pe Petru și pe Ioan zicând: Duceți‐vă și pregătiți‐ne Paștile ca să mâncăm.

⁹Și ei i‐au zis: Unde voiești să pregătim?

¹⁰Iar el le‐a zis: Iată, când veți intra în cetate, va ieși înaintea voastră un om ducând un vas de pământ cu apă; urmați‐l în casa în care intră.

¹¹Și veți spune stăpânului casei: Învățătorul îți zice: Unde este odaia de oaspeți unde să mănânc Paștile cu ucenicii mei?

¹²Și el vă va arăta o odaie mare de sus așternută: acolo pregătiți.

¹³Și ei s‐au dus și au găsit după cum le spusese și au pregătit Paștile.

¹⁴Și când a venit ceasul, s‐a așezat la masă și apostolii împreună cu el.

¹⁵Și a zis către ei: Cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi înainte de pătimirea mea.

¹⁶Căci vă spun că nu le mai mănânc până când vor fi împlinite în Împărăția lui Dumnezeu.

¹⁷Și a primit un pahar și a mulțumit și a zis: Luați acesta și împărțiți‐l între voi.

¹⁸Căci vă spun, nu voi bea deloc de‐acum din rodul viței până când va veni Împărăția lui Dumnezeu.

¹⁹Și a luat pâine și a mulțumit și a frânt‐o și le‐a dat‐o zicând: Acesta este trupul meu care se dă pentru voi: aceasta faceți spre amintirea mea.

²⁰Și paharul tot așa, după cinare, zicând: Acest pahar este legământul cel nou în sângele meu care se varsă pentru voi.

²¹Însă iată, mâna celui ce mă dă prins este cu mine pe masă.

²²Pentru că Fiul omului se duce după cum a fost hotărât: însă vai de omul acela prin care este dat prins!

²³Și ei au început să cerceteze împreună între ei cine dintre ei ar fi cel ce are să făptuiască aceasta.

²⁴Și s‐a iscat și o pricire între ei cine din ei este socotit a fi mai mare.

²⁵Iar el le‐a zis: Împărații Neamurilor domnesc peste ele și cei ce stăpânesc asupra lor se numesc binefăcători.

²⁶Dar voi nu veți fi așa: ci cel ce este mai mare între voi să fie ca cel mai tânăr și cel ce este căpetenie ca cel ce slujește.

²⁷Căci cine este mai mare: cel ce șade la masă sau cel ce slujește? Oare nu cel ce șade la masă? Iar eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.

²⁸Iar voi sunteți aceia care ați rămas cu mine în ispitele mele.

²⁹Și eu vă întocmesc o împărăție, după cum mi‐a întocmit‐o mie Tatăl meu,

³⁰ca să mâncați și să beți la masa mea, în împărăția mea, și veți ședea pe scaune de domnie judecând cele douăsprezece seminții ale lui Israel.

³¹Simone, Simone, iată Satana v‐a cerut pentru sine ca să vă cearnă ca pe grâu.

³²Dar eu am făcut cerere pentru tine ca să nu se întunece credința ta; și tu, când te vei întoarce, întărește pe frații tăi.

³³Iar el i‐a zis: Doamne, cu tine sunt gata să merg și la temniță și la moarte.

³⁴Iar el a zis: Îți spun, Petre, nu va cânta azi cocoșul, până vei tăgădui de trei ori: că nu mă cunoști.

³⁵Și le‐a zis: Când v‐am trimis fără pungă și traistă și încălțăminte, ați avut lipsă de ceva? Iar ei au zis: De nimic.

³⁶Și le‐a zis: Acum dar, cine are o pungă s‐o ia, asemenea și traistă; și cine n‐are, să‐și vândă veșmântul și să cumpere o sabie.

³⁷Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine aceasta ce este scris: Și a fost socotit cu cei fărădelege. Căci cele despre mine au sfârșit.

³⁸Iar ei au zis: Doamne, iată două săbii aici. Și el le‐a zis: Este destul.

³⁹Și a ieșit și s‐a dus după obiceiul său în muntele Măslinilor; și ucenicii l‐au urmat și ei.

⁴⁰Și când a fost la locul acela, le‐a zis: Rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.

⁴¹Și el s‐a dus la o parte de la ei, ca la o aruncătură de piatră și a îngenuncheat și se ruga,

⁴²zicând: Tată, dacă voiești, treacă acest pahar de la mine; însă nu voia mea să se facă, ci a ta.

⁴³Și i s‐a arătat un înger din cer, întărindu‐l.

⁴⁴Și fiind în luptă grea, se ruga mai stăruitor. Și sudoarea lui s‐a făcut ca niște picături mari de sânge care cădeau jos la pământ.

⁴⁵Și când s‐a sculat de la rugaciune, a venit la ucenici și i‐a găsit adormiți de întristare.

⁴⁶Și le‐a zis: Pentru ce dormiți? Sculați‐vă și rugați‐vă ca să nu intrați în ispită.

⁴⁷Pe când vorbea el încă, iată o gloată și cel ce se numește Iuda, unul din cei doisprezece, venea înaintea lor și s‐a apropiat de Isus ca să‐l sărute.

⁴⁸Iar Isus i‐a zis: Iudo, prin sărutare dai (prins) pe Fiul omului?

⁴⁹Iar cei ce erau pe lângă el, când au văzut ce are să fie, au zis: Doamne, să lovim cu sabia?

⁵⁰Și unul din ei a lovit pe robul marelui preot și i‐a tăiat urechea dreaptă.

⁵¹Iar Isus a răspuns și a zis: Lăsați, până aici. Și i‐a atins urechea și l‐a vindecat.

⁵²Și Isus a zis către mai marii preoților și căpeteniile Templului și bătrânii care veniseră la el: Ați ieșit ca la un tâlhar cu săbii și ciomege?

⁵³În fiecare zi când eram cu voi în Templu n‐ați întins mâinile asupra mea; dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.

⁵⁴Și l‐au prins și l‐au dus și l‐au băgat în casa marelui preot. Iar Petru urma de departe.

⁵⁵Și când au aprins un foc în mijlocul curții și s‐au așezat jos împreună, ședea și Petru în mijlocul lor.

⁵⁶Și o slujnică văzându‐l stând la lumina focului și uitându‐se țintă la el, a zis: Și acesta era cu el.

⁵⁷Iar el a tăgăduit, zicând: Nu‐l știu, femeie.

⁵⁸Și peste puțin l‐a văzut altul și a zis: Și tu ești unul dintre ei. Iar Petru a zis: Omule, nu sunt.

⁵⁹Și trecând ca un ceas, un altul întărea, zicând: Într‐adevăr și acesta era cu el, căci este și galileean.

⁶⁰Iar Petru a zis: Omule, nu știu ce zici. Și îndată, pe când vorbea el încă, a cântat cocoșul.

⁶¹Și Domnul s‐a întors și s‐a uitat la Petru. Și Petru și‐a adus aminte de cuvântul Domnului, cum îi zisese: Mai înainte de a cânta azi cocoșul, mă vei tăgădui de trei ori.

⁶²Și a ieșit afară și a plâns cu amar.

⁶³Și bărbații care țineau pe Isus îl luau în râs și‐l băteau.

⁶⁴Și‐i acopereau ochii și‐l întrebau zicând: Prorocește: cine este care te‐a lovit?

⁶⁵Și multe altele ziceau împotriva lui, hulindu‐l.

⁶⁶Și cum s‐a făcut ziuă, bătrânimea poporului, mai marii preoților și cărturarii s‐au adunat laolaltă și l‐au dus la sinedriul lor, zicând:

⁶⁷Dacă ești tu Hristosul, spune‐ne. Iar el le‐a zis: Dacă vă voi spune, nu veți crede nicidecum.

⁶⁸Și dacă vă voi întreba, nu veți răspunde nicidecum.

⁶⁹Iar de‐acum Fiul omului va ședea la dreapta puterii lui Dumnezeu.

⁷⁰Și toți au zis: Ești tu deci Fiul lui Dumnezeu? Iar el a zis către ei: Voi înșivă ziceți că sunt.

⁷¹Iar ei au zis: Ce mai avem trebuință de mărturie? Căci noi înșine am auzit din gura lui.