1Și a zis către ucenicii săi: Este peste putință ca să nu vină prilejuri de poticnire, dar vai de acela prin care vin!
2Este folositor pentru el dacă i se pune o piatră de moară împrejurul gâtului său și este repezit în mare, decât să facă pe unul din acești micuți să se poticnească.
3Luați aminte la voi înșivă. Dacă va păcătui fratele tău, ceartă‐l; și dacă se va pocăi, iartă‐l.
4Și dacă de șapte ori pe zi va păcătui față de tine și de șapte ori se va întoarce la tine, zicând: Mă pocăiesc!, să‐l ierți.
5Și apostolii au zis Domnului: Mărește‐ne credința.
6Și Domnul a zis: Dacă ați avea credință ca un grăunte de muștar, ați zice acestui dud: Dezrădăcinează‐te și sădește‐te în mare! și v‐ar asculta.
7Dar cine este acela dintre voi, care având un rob arând sau păscând oile îi va zice, când va veni din câmp: Treci îndată și șezi la masă?
8Ci oare nu‐i va zice mai degrabă: Gătește să cinez eu și încinge‐te și slujește‐mi până să mănânc și să beau și după aceea mănâncă și bea tu?
9Nu cumva este îndatorat el robului pentru că a făcut cele ce i s‐au poruncit?
10Astfel și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, ziceți: Suntem robi nefolositori; am făcut cele ce eram datori să facem.
11Și a fost așa: pe când mergeau la Ierusalim, el trecea prin mijlocul Samariei și Galileei.
12Și când a intrat într‐un sat, l‐au întâmpinat zece bărbați leproși care au stat departe.
13Și ei au ridicat glasul zicând: Isuse, Stăpâne, fie‐ți milă de noi.
14Și când i‐a văzut, le‐a zis: Duceți‐vă și arătăți‐vă preoților. Și a fost așa: pe când mergeau ei, au fost curățiți.
15Iar unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s‐a întors înapoi slăvind cu glas mare pe Dumnezeu.
16Și a căzut pe fața sa la picioarele lui, mulțumindu‐i. Și el era un samaritean.
17Și Isus a răspuns și a zis: Oare n‐au fost curățiți cei zece? Iar cei nouă unde sunt?
18Nu s‐au găsit alții să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât acesta de alt neam?
19Și i‐a zis: Scoală‐te și du‐te; credința ta te‐a mântuit.
20Și fiind întrebat de farisei când vine Împărăția lui Dumnezeu, le‐a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu vine pe văzute.
21Nici nu vor zice: Iată este aici. Sau: Colo. Căci iată, Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru.
22Și a zis către ucenici: Vor veni zile când veți dori să vedeți una dintre zilele Fiului omului și nu veți vedea.
23Și vă vor zice: Iată, colo! Iată aici! Nu vă duceți nici nu‐i urmați.
24Căci ca fulgerul, când fulgeră dintr‐o parte de sub cer și luminează până la cealaltă parte de sub cer, așa va fi Fiul omului în ziua lui.
25Dar întâi trebuie ca el să sufere multe și să fie lepădat de neamul acesta.
26Și cum a fost în zilele lui Noe, chiar așa va fi și în zilele Fiului omului:
27mâncau, beau, se însurau, se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie și a venit potopul și i‐a pierdut pe toți.
28Tot așa, cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau;
29dar în ziua când a ieșit Lot din Sodoma, ploua foc și pucioasă din cer și i‐a pierdut pe toți:
30în același chip va fi în ziua când se descoperă Fiul omului.
31În ziua aceea, cine va fi pe înveliș, și sculele lui în casă, să nu se pogoare să le ia și cine este la câmp de asemenea să nu se întoarcă îndărăt.
32Aduceți‐vă aminte de nevasta lui Lot.
33Cine va căuta să‐și câștige sufletul, îl va pierde; și cine îl va pierde, îl va păstra în viață.
34Vă spun: În noaptea aceea vor fi doi pe un singur pat; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.
35Vor fi două râșnind împreună; una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată.
36Vor fi doi în câmp; unul va fi luat și celălalt va fi lăsat.
37Și ei răspunzând îi zic: Unde, Doamne? Iar el le‐a zis: Unde este trupul, acolo vor fi adunați și vulturii.