1După acestea Isus s‐a arătat iarăși ucenicilor la marea Tiberiadei; și s‐a arătat astfel.
2Erau împreună Simon Petru și Toma numit Geamăn și Natanael cel de la Cana Galileei și ai lui Zebedei și alți doi dintre ucenicii lui.
3Simon Petru le zice: Mă duc să pescuiesc. Ei îi zic: Venim și noi cu tine. Au ieșit și au intrat în corabie și în noaptea aceea n‐au prins nimic.
4Și când s‐a făcut dimineață, Isus a stat la țărm; totuși ucenicii nu știau că este Isus.
5Deci Isus le zice: Copii, nu cumva aveți ceva de mâncare? Ei i‐au răspuns: Nu.
6Iar el le‐a zis: Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți afla. Au aruncat deci și nu mai puteau s‐o tragă de mulțimea peștilor.
7Ucenicul acela pe care‐l iubea Isus zice deci lui Petru: Este Domnul. Deci Simon Petru, când a auzit că este Domnul, și‐a încins haina (căci era gol) și s‐a aruncat în mare.
8Iar ceilalți ucenici au venit cu corăbioare, (căci nu erau departe de pământ, ci ca la două sute de coți), târând mreaja cu pești.
9Deci când au ieșit la pământ, văd un foc de jăratic acolo și pește pus pe el și pâine.
10Isus le zice: Aduceți din peștii pe care i‐ați prins acum.
11Simon Petru deci s‐a suit și a tras mreaja la pământ, plină de pești mari, o sută cincizeci și trei; și deși erau atât de mulți, mreaja nu s‐a rupt.
12Isus le zice: Veniți de prânziți. Niciunul dintre ucenici nu îndrăznea să‐l întrebe: Tu cine ești? știind că este Domnul.
13Isus vine și ia pâinea și le dă, asemenea și peștele.
14Acum aceasta este a treia oară când s‐a arătat Isus ucenicilor după ce s‐a sculat dintre cei morți.
15Deci după ce au prânzit, Isus zice lui Simon Petru: Simone al lui Iona, mă iubești tu mai mult decât aceștia? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște mielușeii mei.
16El îi zice iarăși a doua oară: Simone al lui Iona, mă iubești? El îi zice: Da, Doamne, tu știi că te iubesc. El îi zice: Paște oițele mele.
17Îi zice a treia oară: Simone al lui Iona, mă iubești? Petru s‐a întristat că i‐a zis a treia oară: Mă iubești? Și i‐a zis: Doamne, știi toate, tu cunoști că te iubesc. Isus îi zice: Paște oile mele.
18Adevărat, adevărat îți spun, când erai mai tânăr te încingeai și umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile și altul te va încinge și te va duce unde nu voiești.
19Și a zis aceasta însemnând cu ce fel de moarte va slăvi pe Dumnezeu. Și după ce a zis aceasta, îi zice: Urmează‐mă.
20Petru, întorcându‐se, zărește venind în urmă pe ucenicul pe care‐l iubea Isus, care se rezemase la cină pe pieptul lui și zisese: Doamne, cine este cel ce te dă prins?
21Deci văzându‐l Petru, zice lui Isus: Doamne, dar acesta ce va fi cu el?
22Isus îi zice: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește? Tu urmează‐mă.
23Deci a ieșit cuvântul acesta între frați că ucenicul acela nu va muri. Dar Isus nu i‐a zis că nu va muri, ci: Dacă voiesc ca el să rămână până vin, ce te privește?
24Acesta este ucenicul care mărturisește despre acestea și care a scris acestea și știm că mărturia lui este adevărată.
25Sunt și alte multe pe care le‐a făcut Isus, care, dacă s‐ar fi scris câte una, nici chiar lumea, mi se pare, n‐ar cuprinde cărțile care s‐ar fi scris.