John 20— 1931

¹Iar în ziua întâi a săptămânii, Maria Magdalena de dimineață, pe când era încă întuneric, vine la mormânt și vede piatra ridicată de pe mormânt.

²Aleargă deci și vine la Simon Petru și la celălalt ucenic pe care‐l iubea Isus și le zice: Au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l‐au pus.

³Petru și celălalt ucenic au ieșit deci și veneau spre mormânt.

⁴Și alergau amândoi împreună; și celălalt ucenic a alergat mai repede înaintea lui Petru și a venit cel dintâi la mormânt.

⁵Și plecându‐se, vede fâșiile de pânză jos; totuși n‐a intrat înăuntru.

⁶Deci vine Simon Petru urmându‐l și a intrat în mormânt. Și privește fâșiile de pânză jos.

⁷Și ștergarul care era pe capul lui nu era jos cu fâșiile de pânză, ci la o parte înfășurat într‐un loc.

⁸Atunci deci a intrat și celălalt ucenic, care a venit cel întâi la mormânt, și a văzut și a crezut.

⁹Căci încă nu știau scriptura că el trebuie să învie dintre cei morți.

¹⁰Ucenicii au plecat deci iarăși la ei acasă.

¹¹Dar Maria stătea afară la mormânt plângând. Și pe când plângea, s‐a plecat să se uite în mormânt

¹²și zărește doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și altul la picioare, unde era pus trupul lui Isus.

¹³Și ei îi zic: Femeie, de ce plângi? Ea le zice: Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde l‐au pus.

¹⁴Când a zis aceasta, s‐a întors înapoi și zărește pe Isus stând și nu știa că este Isus.

¹⁵Isus îi zice: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Ea, părându‐i‐se că este grădinarul, îi zice: Domnule, dacă l‐ai dus în altă parte, spune‐mi unde l‐ai pus și eu îl voi ridica.

¹⁶Isus îi zice: Mario. Ea se întoarce și‐i zice în evreiește: Rabuni (adică Învățătorule)!

¹⁷Isus îi zice: Nu mă atinge, căci încă nu m‐am suit la Tatăl meu: dar du‐te la frații mei și spune‐le: Mă sui la Tatăl meu și Tatăl vostru și la Dumnezeul meu și Dumnezeul vostru.

¹⁸Maria Magdalena vine și vestește ucenicilor că a văzut pe Domnul și i‐a zis acestea.

¹⁹Fiind deci seară în ziua aceea, în ziua întâi a săptămânii și când erau încuiate ușile unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Isus a venit și a stat în mijloc și le zice: Pace vouă.

²⁰Și când a zis aceasta, le‐a arătat mâinile și coasta. Ucenicii s‐au bucurat deci când au văzut pe Domnul.

²¹Isus le‐a zis deci iarăși: Pace vouă; cum m‐a trimis pe mine Tatăl vă trimit și eu pe voi.

²²Și când a zis aceasta, a suflat asupra lor și le zice: Luați Duh Sfânt.

²³Ale căror păcate le iertați, iertate le sunt; ale căror le țineți, ținute sunt.

²⁴Dar Toma, unul dintre cei doisprezece, numit Geamăn, nu era cu ei când a venit Isus.

²⁵Ceilalți ucenici îi ziceau deci: Am văzut pe Domnul. Dar el le‐a zis: Dacă nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor și nu voi pune degetul meu în locul cuielor și nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede.

²⁶Și după opt zile iarăși erau înăuntru ucenicii lui și Toma cu ei. Vine Isus, ușile fiind încuiate, și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă.

²⁷Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău aici și vezi mâinile mele și adu mâna ta și pune‐o în coasta mea și nu fi necredincios, ci credincios.

²⁸Toma a răspuns și i‐a zis: Domnul meu și Dumnezeul meu!

²⁹Isus îi zice: Pentru că m‐ai văzut ai crezut; fericiți cei ce n‐au văzut și totuși au crezut.

³⁰Și Isus deci a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.

³¹Iar acestea sunt scrise ca să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în numele lui.