1Isus a vorbit acestea și, ridicându‐și ochii spre cer, a zis: Tată, a venit ceasul; proslăvește pe Fiul tău ca Fiul să te proslăvească.
2După cum i‐ai dat putere peste orice carne, pentru orice i‐ai dat, ca să le dea viață veșnică.
3Și aceasta este viața veșnică, să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat și pe Isus Hristos pe care l‐ai trimis.
4Eu te‐am proslăvit pe pământ, sfârșind lucrul pe care mi l‐ai dat ca să‐l fac.
5Și acum proslăvește‐mă tu, Tată, la tine însuți cu slava pe care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea.
6Am făcut cunoscut numele tău oamenilor pe care mi i‐ai dat din lume. Erau ai tăi și mi i‐ai dat mie și au păzit cuvântul tău.
7Acum au cunoscut că toate câte mi‐ai dat sunt de la tine.
8Pentru că le‐am dat cuvintele pe care mi le‐ai dat și ei le‐au primit și au cunoscut cu adevărat că am ieșit de la tine și au crezut că tu m‐ai trimis.
9Eu fac cerere pentru ei; nu fac cerere pentru lume, ci pentru aceia pe care mi i‐ai dat, fiindcă sunt ai tăi.
10Și toate câte sunt ale mele sunt ale tale, și ale tale sunt ale mele și eu sunt proslăvit în ei.
11Și eu nu mai sunt în lume și ei sunt în lume și eu vin la tine. Tată sfinte, păstrează în numele tău pe aceia pe care mi i‐ai dat, ca să fie una ca noi.
12Când eram cu ei, îi păstram în numele tău pe care mi i‐ai dat, și i‐am păzit și niciunul dintre ei n‐a pierit, decât fiul pieirii, pentru ca să fie împlinită scriptura.
13Acum dar eu vin la tine și vorbesc acestea în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei înșiși.
14Eu le‐am dat cuvântul tău și lumea i‐a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.
15Nu cer ca să‐i iei din lume, ci ca să‐i păzești de cel rău.
16Ei nu sunt din lume, după cum eu nu sunt din lume.
17Sfințește‐i în adevăr; cuvântul tău este adevărul.
18După cum m‐ai trimis pe mine în lume, i‐am trimis și eu în lume.
19Și mă sfințesc pe mine însumi pentru ei, pentru ca și ei să fie sfințiți în adevăr.
20Nu fac cerere numai pentru ei, ci și pentru cei ce cred în mine prin cuvântul lor
21pentru ca toți să fie una, după cum tu, Tată, ești în mine și eu în tine, ca și ei să fie în noi, ca lumea să creadă că tu m‐ai trimis.
22Și eu le‐am dat slava pe care mi‐ai dat‐o, ca ei să fie una, după cum noi suntem una;
23eu în ei și tu în mine, ca să fie desăvârșiți într‐una, ca să cunoască lumea că tu m‐ai trimis și i‐ai iubit cum m‐ai iubit pe mine.
24Tată, ce mi‐ai dat voiesc ca unde sunt eu să fie și ei cu mine, ca să privească slava mea pe care mi‐ai dat‐o tu, pentru că m‐ai iubit mai înainte de urzirea lumii.
25Dreptule Tată, lumea nu te‐a cunoscut, dar eu te‐am cunoscut și aceștia au cunoscut că tu m‐ai trimis.
26Și le‐am făcut cunoscut numele tău și‐l voi face cunoscut, ca iubirea cu care m‐ai iubit să fie în ei și eu în ei.