1Și Elihu a urmat și a zis:
2Așteaptă puțin și îți voi arăta, căci mai am încă cuvinte pentru Dumnezeu.
3Îmi voi lua cunoștința de departe și voi da dreptate Făcătorului meu.
4Căci în adevăr cuvintele mele nu sunt neadevărate; unul care este desăvârșit în cunoștință este cu tine.
5Iată, Dumnezeu este puternic și nu disprețuiește pe nimeni; este mare în tăria inimii.
6El nu păstrează viața celui rău, dar celor necăjiți le dă dreptul lor.
7El nu‐și trage ochii de la cel drept și acesta este cu împărații pe scaunul de domnie și îi spune să șadă în veac și sunt înălțați.
8Și când sunt ferecați cu lanțuri și prinși în funiile întristării,
9le arată lucrarea lor și greșelile lor cu care s‐au semețit.
10Le deschide și urechea spre învățătură și le zice să se întoarcă de la nelegiuire.
11Dacă ascultă și‐i slujesc, își vor trece zilele în fericire și anii în plăcere.
12Dar dacă n‐ascultă, vor pieri de sabie și vor muri fără cunoștință.
13Da, cei ce sunt nelegiuiți în inimă îngrămădesc mânie: nu strigă după ajutor când îi ferecă el.
14Sufletul lor moare în tinerețe și viața lor piere între cei necurați.
15El scapă pe cel necăjit în necazul său, și‐i deschide urechea în apăsare.
16Da, te‐ar fi scos și pe tine din gura apăsării la loc larg unde nu este strâmtoare și ce este pe masa ta ar fi plin de grăsime.
17Dar tu ești plin de judecata celui rău; judecata și dreptatea te apucă.
18Fiindcă este mânie, păzește‐te să nu te ridici prin pedeapsă și un mare preț de răscumpărare nu te va face să scapi de ea.
19Îți vor ajunge oare bogățiile tale ca să nu fii în necaz, sau toate încordările puterii?
20Nu dori noaptea, când popoarele se suie la locul lor.
21Păzește‐te, nu privi nelegiuirea: căci aceasta ai ales mai bine decât necazul.
22Iată, Dumnezeu lucrează cu măreție în puterea sa; cine este învățat ca el?
23Cine i‐a poruncit calea sa? Și cine zice: Tu ai făcut nedreptate?
24Adu‐ți aminte să înalți lucrarea lui pe care au cântat‐o oamenii.
25Toți oamenii o privesc; omul o vede de departe.
26Iată, Dumnezeu este mare și nu‐l cunoaștem. Numărul anilor săi este de nepătruns.
27Căci el trage în sus picăturile de apă, ele strecoară ploaia care ține de aburul său:
28pe care cerurile o toarnă, o picură asupra oamenilor din belșug.
29Da, poate pricepe cineva desfășurarea norilor, bubuitul cortului său?
30Iată, el întinde în juru‐i lumina sa și acoperă fundul mării.
31Căci prin aceasta judecă pe popoare, dă de mâncare din belșug.
32El își acoperă mâinile cu fulgerul și‐i poruncește să lovească semnul.
33Vuietul său îl vestește. Chiar și vitele îi prevestesc apropierea.