1Și Elihu a răspuns și a zis:
2Socotești tu că e dreptul tău acesta când zici: Sunt mai drept decât Dumnezeu,
3când zici: Ce‐ți folosește ea? Ce voi câștiga mai mult decât dacă aș fi păcătuit?
4Îți voi răspunde, ție și tovarășilor tăi cu tine.
5Uită‐te spre ceruri și vezi! Și privește norii care sunt mai înalți decât tine!
6Dacă ai păcătuit, ce faci împotriva lui? Și dacă ți se vor înmulți călcările de lege, ce‐i faci?
7Dacă ești drept, ce‐i dai lui? Sau ce primește el din mâna ta?
8Răutatea ta poate vătăma pe un om ca tine și dreptatea ta poate folosi fiului omului.
9Ei strigă de mulțimea apăsărilor, strigă după ajutor din pricina brațului celor puternici.
10Dar niciunul nu zice: Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care dă cântece noaptea,
11care ne învață mai mult decât pe vitele pământului și ne face mai înțelepți decât pe păsările cerurilor?
12Ei strigă acolo dar nimeni nu răspunde, din pricina mândriei oamenilor răi.
13Da, Dumnezeu nu va asculta deșertăciunea și Cel Atotputernic nu va căuta la ea.
14Cu cât mai puțin când zici că nu te uiți la el, pricina ta este înaintea lui și îl aștepți!
15Dar acum, fiindcă n‐a cercetat în mânia sa pe dată, nu cunoaște el multa lui semeție?
16Și Iov își deschide gura cu deșertăciune și îngrămădește la cuvinte fără cunoștință.