1Pentru ce nu sunt strânse vremurile la Cel Atotputernic? Și pentru ce nu văd zilele lui cei ce‐l cunosc?
2Unii strămută semnele de hotar; răpesc turme și le pasc;
3gonesc măgarul orfanilor și iau zălog boul văduvei;
4abat pe cei nevoiași din cale și săracii pământului se ascund.
5Iată, ca măgarii sălbatici în pustie, ei ies la lucrul lor, căutând cu sârguință prada; pustia le dă mâncare pentru copiii lor;
6ei taie nutrețul lor de pe câmp și strâng boabele din culesul viei celui rău;
7zac toată noaptea goi, fără îmbrăcăminte și n‐au învelitoare împotriva frigului;
8sunt muiați de ploile repezi ale munților și din lipsă de adăpost îmbrățișează stânca.
9Smulg pe orfan de la țâță și iau zălog de la sărac;
10aceștia umblă goi, fără îmbrăcăminte și fiind flămânzi cară snopii;
11fac untdelemn înăuntrul zidurilor acestor oameni, le calcă teascul și suferă de sete.
12Gem oamenii din cetăți și sufletul celor răniți strigă: și Dumnezeu nu o privește ca nebunie.
13Alții sunt vrăjmașii luminii, nu cunosc căile ei și nu rămân pe cărările ei.
14Ucigașul se scoală cu lumina, omoară pe cel sărac și nevoiaș, și noaptea iese ca un hoț.
15Și ochiul preacurvarului pândește amurgul zicând: Niciun ochi nu mă va vedea: și își învălește fața.
16Pe întuneric sparg casele; ziua se închid înăuntru; nu cunosc lumina;
17căci dimineața este ca umbra morții pentru ei, căci cunosc spaimele umbrei morții.
18Ei sunt iuți pe fața apelor; partea lor este blestemată pe pământ și nu se întorc pe calea viilor.
19Seceta și căldura iau cu putere apele de zăpadă; așa și Șeolul pe cei ce au păcătuit.
20Pântecele îl va uita; viermele se va ospăta dulce cu el; nu va mai fi pomenit: și nedreptatea va fi frântă ca un copac.
21El mănâncă pe cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
22Ba chiar pe cei puternici îi trage cu puterea sa; se scoală și nimeni nu este sigur de viață.
23Și lor le dă Dumnezeu liniște și se odihnesc pe ea și ochii săi sunt asupra căilor lor.
24Sunt înălțați; încă o clipă și nu mai sunt; cad, sunt luați ca toți ceilalți; sunt tăiați ca vârful spicelor.
25Și dacă nu este așa acum, cine mă va da de minciună și va face cuvântul meu de nimic?