Job 23
1 Și Iov a răspuns și a zis:
2 Și astăzi plângerea mea este amară: mâna care apăsa pe mâna mea este mai grea decât oftatul meu!
3 O, de aș ști unde să‐l găsesc și să vin chiar la scaunul său!
4 Mi‐aș așterne pricina mea dreaptă înaintea lui și mi‐aș umple gura cu dovezi!
5 Aș ști cuvintele pe care mi le‐ar răspunde și aș înțelege ce mi‐ar spune.
6 Oare s‐ar certa el cu mine în mărimea puterii lui? Nu, ci ar lua aminte la mine.
7 Acolo, cel drept s‐ar judeca cu el și aș scăpa pentru totdeauna de judecătorul meu.
8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo și înapoi, dar nu‐l zăresc;
9 la stânga, când lucrează, dar nu‐l văd; se ascunde la dreapta și nu‐l descopăr.
10 Dar el cunoaște calea mea; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
11 Piciorul meu s‐a ținut de pașii lui; am păzit calea lui și nu m‐am abătut.
12 Nu m‐am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am strâns cuvintele gurii sale mai mult decât hrana mea trebuitoare.
13 Dar el are un gând și cine‐l poate întoarce? Ce‐i dorește sufletul aceea face.
14 Căci el împlinește ce este hotărât pentru mine și multe lucruri ca acestea sunt la el.
15 De aceea mă tulbur înaintea lui; când cuget, mă înspăimânt de el.
16 Căci Dumnezeu mi‐a topit inima și Cel Atotputernic m‐a tulburat.
17 Pentru că n‐am fost stârpit dinaintea întunericului, nici n‐a ascuns întunecimea de fața mea.