Job 16
1 Și Iov a răspuns și a zis:
2 Am auzit multe de acestea. Sunteți toți niște mângâietori supărători.
3 Vor avea oare sfârșit vorbele de vânt? Și ce te îmboldește să răspunzi?
4 Și eu aș putea vorbi ca voi: dacă ar fi sufletul vostru în locul sufletului meu, aș putea lega împreună cuvinte împotriva voastră și aș clătina din cap la voi.
5 Dar v‐aș îmbărbăta cu gura mea și mângâierea buzelor mele v‐ar alina durerea.
6 Dacă vorbesc nu mi se alină durerea și dacă încetez se depărtează ea oare de mine?
7 Dar acum m‐a sleit… mi‐ai pustiit toată adunarea.
8 M‐ai strâns, e o mărturie, și slăbiciunea mea se ridică împotriva mea și mărturisește în față împotriva mea.
9 Mânia lui mă sfâșie, mă urmărește; el scrâșnește din dinți la mine; potrivnicul meu își ascute ochii împotriva mea.
10 Ei își deschid gura împotriva mea; îmi lovesc obrajii cu dispreț, se adună împreună împotriva mea.
11 Dumnezeu m‐a dat celor nelegiuiți și m‐a aruncat în mâinile celor răi.
12 Eram în pace și m‐a frânt în două; m‐a apucat de ceafă și m‐a sfărâmat, și m‐a ridicat ca să fiu țintă.
13 Arcașii săi m‐au înconjurat. El îmi despică rărunchii și nu mă cruță, îmi varsă fierea pe pământ.
14 Mă frânge cu frântură după frântură, aleargă peste mine ca un viteaz.
15 Mi‐am cusut un sac pe piele și mi‐am pus cornul în pulbere.
16 Fața mea este roșie de plâns și pe genele mele este umbra morții,
17 deși în mâinile mele nu este asuprire și rugăciunea mea este curată.
18 Pământule, nu‐mi acoperi sângele și să nu mai fie loc pentru țipătul meu!
19 Și acum, iată, martorul meu este în ceruri și cel ce mărturisește pentru mine este în locurile înălțate.
20 Prietenii mei își râd de mine: dar ochiul meu varsă lacrămi către Dumnezeu.
21 Ah, că nu este un mijlocitor pentru om la Dumnezeu, și pentru un fiu al omului față de aproapele său!
22 Căci trec anii al căror număr îl poți număra, și eu plec pe o cale de unde nu mă voi întoarce.