Job 13
1 Iată, pe toate mi le‐a văzut ochiul, urechea mea a auzit și a înțeles.
2 Ce știți voi știu și eu: nu sunt mai prejos decât voi.
3 Dar cu adevărat vreau să vorbesc cu Cel Atotputernic și doresc să mă judec cu Dumnezeu.
4 Dar cu adevărat voi sunteți născocitori de minciuni, toți sunteți doctori nefolositori.
5 O, de ați fi tăcut de tot! Și aceasta ar fi fost înțelepciunea voastră!
6 Ascultați acum apărarea mea și luați seama la dovezile buzelor mele!
7 Voiți oare să vorbiți nedrept pentru Dumnezeu și să spuneți neadevăr pentru el?
8 Vreți să căutați la fața lui? Să vă certați pentru Dumnezeu?
9 Bine va fi, dacă vă va cerceta el? Vreți să‐l amăgiți cum amăgește cineva pe om?
10 El vă va mustra negreșit, dacă în ascuns căutați la față.
11 Oare vă înspăimântă mărirea sa? Și nu cade peste voi temerea de el?
12 Spusele voastre vestite sunt proverbe de cenușă și apărările voastre sunt apărări de lut.
13 Tăceți, lăsați‐mă, și voi vorbi și să vină peste mine orice.
14 De ce mi‐aș lua carnea în dinți și mi‐aș pune viața în mână?
15 Iată, chiar de mă va omorî, tot m‐aș încrede în el. Dar îmi voi apăra căile înaintea lui.
16 Și aceasta va fi mântuirea mea, că un om nelegiuit nu va veni înaintea feței sale.
17 Ascultați cu luare aminte cuvântul meu și vorbirea mea să intre în urechile voastre!
18 Iată, acum mi‐am rânduit pricina, știu că voi fi îndreptățit.
19 Cine este cel ce se ceartă cu mine? Căci dacă voi tăcea acum, mi‐aș da duhul.
20 Numai două lucruri nu‐mi face și nu mă voi ascunde dinaintea feței tale:
21 Depărtează‐ți mâna de la mine și să nu mă înspăimânte spaima ta.
22 Atunci cheamă și voi răspunde. Sau lasă‐mă să vorbesc și să‐mi răspunzi.
23 Câte sunt nelegiuirile și păcatele mele? Fă‐mă să cunosc greșeala mea și păcatul meu!
24 Pentru ce îți ascunzi fața și mă ții drept vrăjmașul tău?
25 Vrei să înspăimânți o frunză mânată de vânt și să urmărești miriștea uscată?
26 Căci scrii lucruri amare împotriva mea și mă faci să moștenesc nelegiuirile tinerețelor mele.
27 Îmi pui picioarele în butuci și însemni toate cărările mele; tragi o linie în jurul tălpilor picioarelor mele.
28 Și cel pe care‐l urmărește el este ca mucegaiul care se trece, ca o haină pe care a mâncat‐o molia.