1Și Iov a răspuns și a zis:
2Cu adevărat voi sunteți poporul și cu voi va muri înțelepciunea!
3Am și eu minte ca voi și nu sunt mai prejos decât voi. Și cine nu știe lucrurile acestea?
4Sunt ca unul care este batjocura aproapelui său, care am chemat pe Dumnezeu și a răspuns: cel drept, cel desăvârșit este de batjocură!
5Cel ce este gata să se poticnească cu piciorul este o lampă disprețuită în gândul celui ce stă bine.
6Corturile hoților propășesc și cei ce întărâtă pe Dumnezeu sunt la adăpost, ei în a căror mână Dumnezeu aduce belșug.
7Dar cu adevărat întreabă, te rog, pe dobitoace și te vor învăța și păsările cerurilor și îți vor spune:
8sau vorbește pământului și te va învăța și peștii mării îți vor istorisi.
9Cine nu cunoaște în toate acestea că le‐a făcut mâna Domnului,
10în a cărui mână este sufletul oricărei vietăți și suflarea oricărui om?
11Oare nu încearcă urechea cuvintele cum gustă cerul gurii bucatele?
12La bătrâni este înțelepciunea și în lungimea zilelor priceperea.
13La el este înțelepciunea și tăria; la el sfatul și priceperea.
14Iată, el surpă și nu se zidește iarăși, închide pe om și nu i se va deschide.
15Iată, el oprește apele și ele seacă; el le dă drumul și ele răstoarnă pământul.
16La el este puterea și înțelepciunea; al lui este rătăcitul și rătăcitorul.
17El duce sfetnici ca pradă și face nebuni pe judecători.
18El dezleagă legătura împăraților și le leagă coapsele cu un brâu.
19El duce pe preoți ca pradă și răstoarnă pe cei puternici.
20El ia vorbirea celor încrezuți și ia mintea bătrânilor.
21El varsă dispreț peste mai mari și slăbește brâul celor puternici.
22El descoperă adâncimile întunericului și aduce la lumină umbra morții.
23El înmulțește neamurile și le pierde. El răzlățește neamurile și le duce prinse.
24El ia priceperea de la capii poporului pământului și‐i lasă să rătăcească într‐o pustie fără căi.
25Ei bâjbăie prin întuneric fără lumină și‐i lasă să se clatine întocmai ca un bețiv.