Isaiah 58
1 Strigă cu tot gâtlejul, nu cruța, înalță‐ți glasul ca o trâmbiță și spune poporului meu fărădelegea lui și casei lui Iacov păcatele sale.
2 Totuși ei mă caută în toate zilele și le place să știe căile mele, ca un neam care a făcut dreptate și n‐a părăsit orânduirea Dumnezeului său. Ei cer de la mine judecăți de dreptate, le place să se apropie de Dumnezeu.
3 De ce am postit noi, zic ei, și tu nu vezi? De ce ne‐am întristat sufletul și tu nu iei cunoștință? Iată, în zilele postului vostru vă găsiți plăcerea voastră și stoarceți toate muncile voastre!
4 Iată, postiți pentru ceartă și sfadă și ca să bateți cu pumnul răutății. Nu postiți astăzi ca să se audă sus glasul vostru.
5 Oare acesta este postul pe care l‐am ales eu? O zi ca să‐și chinuiască omul sufletul, să‐și plece capul ca papura și să‐și aștearnă sac și cenușă? Vei numi aceasta post și zi bine primită Domnului?
6 Oare nu este acesta postul pe care l‐am ales: să dezlegi lanțurile răutății, să desfaci legăturile jugului și să lași slobozi pe cei apăsați și să sfărâmați orice jug?
7 Oare nu este ca să împarți pâinea ta celui flămând și să aduci în casa ta pe săracii izgoniți? Când vezi pe cel gol, să‐l îmbraci și să nu te ascunzi de însăși carnea ta?
8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile și sănătatea ta va crește iute; și dreptatea ta va merge înaintea ta; slava Domnului va fi coada oștirii tale.
9 Atunci vei chema și Domnul va răspunde; vei striga și el va zice: Iată‐mă! Dacă vei depărta din mijlocul tău jugul, arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuirii
10 și îți vei întinde sufletul către cel flămând, și vei sătura sufletul întristat: atunci lumina ta va răsări în întuneric și întunecimea ta va fi ca miazăziua:
11 și Domnul te va călăuzi necurmat și‐ți va sătura sufletul în secetă și‐ți va întări oasele și vei fi ca o grădină udată și ca un izvor de apă ale cărui ape nu lipsesc.
12 Și cei ce ies din tine vor zidi locurile pustii cele vechi; vei ridica temeliile din neam în neam; te vei numi: Cel ce drege spărturile, Cel ce așază iarăși cărările de locuit în ele.
13 Dacă‐ți vei trage piciorul din sabat, nefăcându‐ți plăcerea ta în ziua mea sfântă: și vei numi sabatul desfătare, sfânt, cinstit al Domnului, și‐l vei cinsti nefăcându‐ți căile tale, nici urmându‐ți plăcerea ta, nici vorbind vorbe deșerte:
14 atunci te vei desfăta în Domnul și te voi face să călărești pe înălțimile pământului și te voi face să guști moștenirea tatălui tău Iacov. Căci gura Domnului a vorbit.