1În ziua aceea Domnul va pedepsi cu sabia sa cea grea și mare și tare pe Leviatan, pe șarpele cel iute, da, pe Leviatan, pe șarpele cel inelat și va ucide pe balaurul din mare.
2În ziua aceea va fi o vie de vin curat; cântați despre ea:
3Eu, Domnul, o păzesc, o voi uda în orice clipă, ca nimeni să n‐o vatăme și o voi păzi noaptea și ziua.
4Urgie nu este în mine. O, de s‐ar lupta spinii și scaii cu mine! M‐aș repezi împotriva lor, i‐aș arde pe toți.
5Sau să se apuce de tăria mea; să facă pace cu mine; da, să facă pace cu mine!
6În viitor Iacov va prinde rădăcină, Israel va îmboboci și va înflori și va umplea fața lumii cu roadă.
7Oare l‐a lovit pe el cum a lovit pe cei ce l‐au lovit pe el? Sau el este ucis cu uciderea celor uciși de el?
8Cu măsură te‐ai certat cu ea când i‐ai dat drumul: el a îndepărtat‐o cu vântul său puternic, în ziua vântului de răsărit.
9Deci cu aceasta se va ispăși nelegiuirea lui Iacov și aceasta este tot rodul îndepărtării păcatului său: când va face toate pietrele altarului ca pietrele de var care sunt fărâmate bucăți, Astarteele și chipurile soarelui nu se vor mai ridica.
10Căci cetatea cea întărită este singuratică, o locuință lăsată și părăsită ca o pustie. Acolo va paște vițelul și acolo se va culca și va mânca ramurile ei.
11Când ramurile ei se vor usca, se vor rupe. Femeile vor veni și le vor pune pe foc. Căci este un popor fără pricepere. De aceea Făcătorul său nu va avea milă de el și Cel ce l‐a întocmit nu se va îndura de el.
12Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va bate roadele de la cursul Râului până la părâul Egiptului și veți fi adunați unul câte unul, copii ai lui Israel.
13Și va fi așa: în ziua aceea se va sufla din trâmbița cea mare și vor veni cei gata să fie pierduți în țara Asiriei și cei lepădați în țara Egiptului și se vor închina înaintea Domnului, pe muntele cel sfânt, la Ierusalim.