1În ziua aceea în țara lui Iuda se va cânta cântarea aceasta: Avem o Cetate tare; mântuirea va fi pusă drept ziduri și întărituri.
2Deschideți porțile și va intra neamul cel drept, care păzește credincioșia.
3Tu vei păzi în pace desăvârșită mintea care se sprijinește pe tine, căci se încrede în tine.
4Încredeți‐vă în Domnul pururea: căci în Domnul Dumnezeu este o stâncă veșnică.
5Căci el coboară pe cei ce locuiesc în înălțime, el pleacă cetatea cea înălțată, o pleacă până la pământ și o aruncă în pulbere.
6Piciorul o va călca, picioarele celor necăjiți și pașii celor săraci.
7Calea dreptului este neprihănire. Tu, cel neprihănit, netezești calea dreptului.
8Da, în calea judecăților tale, Doamne, te‐am așteptat: dorința sufletului nostru este după numele tău și după amintirea ta.
9Sufletul meu te dorește noaptea; da, duhul meu înăuntrul meu te caută de timpuriu, căci, când judecățile tale sunt pe pământ, locuitorii lumii învață dreptatea.
10Dacă se va face îndurare celui rău, nu învață dreptatea; în pământul dreptății el va nedreptăți și nu se va uita la măreția Domnului.
11Mâna ta, Doamne, este înălțată, ei n‐o văd; dar vor vedea râvna ta pentru poporul tău și vor fi rușinați; da, focul va mistui pe potrivnicii tăi.
12Doamne, tu vei porunci pace pentru noi, căci ai săvârșit toate lucrurile noastre pentru noi.
13Doamne Dumnezeul nostru, alți domni afară de tine au domnit peste noi; dar numai prin tine vom pomeni numele tău.
14Ei sunt morți: nu vor trăi. Sunt umbră, nu se vor scula, căci i‐ai cercetat și i‐ai stârpit și le‐ai pierdut toată pomenirea.
15Ai înmulțit neamul, Doamne, ai înmulțit neamul: tu ești slăvit. Ai lărgit toate marginile țării.
16Doamne, în strâmtorare te‐au căutat, și‐au vărsat în șoaptă rugăciunea când pedeapsa ta era asupra lor.
17Ca o femeie însărcinată, aproape de facere, în dureri de facere, care strigă în durerile sale, așa am fost noi înaintea ta, Doamne.
18Am fost însărcinați, am fost în dureri de facere; am născut oarecum vânt; n‐am făcut izbăvire pe pământ și locuitorii lumii n‐au căzut.
19Morții tăi vor trăi, trupurile mele moarte se vor scula. Treziți‐vă și cântați, locuitori ai pulberii! Căci roua ta este ca roua ierburilor și pământul va arunca afară umbrele.
20Vino, poporul meu, intră în cămările tale și închide‐ți ușile după tine. Ascunde‐te pentru puțină vreme, până va trece mânia.
21Căci, iată, Domnul iese din locul său ca să cerceteze nelegiuirea locuitorilor pământului în ei și pământul va descoperi sângele său și nu va mai acoperi pe ucișii săi.