1Iată! Domnul golește pământul și‐l pustiește și răstoarnă și risipește pe locuitorii lui!
2Și va fi poporului ca și preotului, slujitorului ca și domnului său, slujnicei ca și doamnei sale, cumpărătorului ca și vânzătorului, celui ce împrumută ca și celui împrumutat, cămătarului ca și datornicului.
3Țara va fi golită de tot și pustiită de tot. Căci Domnul a vorbit cuvântul acesta.
4Pământul jelește și se veștejește; lumea lâncezește și se veștejește; poporul trufaș al țării lâncezește.
5Și pământul este pângărit sub locuitorii săi: căci au călcat legile, au schimbat așezământul, au rupt legământul cel veșnic.
6Pentru aceasta blestemul înghite pământul și locuitorii din el sunt socotiți vinovați; pentru aceasta locuitorii pământului sunt arși și au rămas puțini oameni.
7Mustul jelește, via lâncezește, toți cei ce erau cu inima voioasă suspină.
8Veselia timpanelor încetează, vuietul celor ce se veselesc se sfârșește, bucuria harfei încetează.
9Nu beau vin cu un cântec: băutura tare este amară celor ce o beau.
10Cetatea pustie este sfărâmată; fiecare casă este închisă că nimeni nu intră în ea.
11În ulițe este o strigare pentru vin. Orice bucurie este întunecată, veselia țării s‐a dus în robie.
12Pustiirea rămâne în cetate și poarta este lovită cu o dărâmătură,
13căci așa va fi în mijlocul pământului: între popoare, ca scuturatul unui măslin, ca strângerea boabelor după sfârșitul culesului viei.
14Aceștia își vor înălța glasul, vor chiui; pentru măreția Domnului vor striga tare de la mare.
15De aceea slăviți pe Domnul în răsărit, numele Domnului Dumnezeului lui Israel, în ostroavele mării.
16De la marginea pământului noi am auzit cântări: Slavă celui Drept. Și eu am zis: Vai, mă sting! Mă sting! Vai de mine! Vânzătorii s‐au purtat ca vânzători; da, vânzătorii s‐au purtat ca foarte vânzători.
17Groaza și groapa și cursa sunt asupra ta, locuitor al țării.
18Și va fi așa: cel ce fuge de vuietul fricii va cădea în groapă și cel ce se ridică din mijlocul gropii se va prinde în cursă: căci ferestrele cerurilor de sus sunt deschise și temeliile pământului se clatină.
19Pământul este sfărâmat, pământul se desface, pământul este zguduit cu putere.
20Pământul se clatină încoace și încolo ca cel beat și se mișcă încoace și încolo ca o colibă de noapte; și abaterea lui este grea peste el și cade și nu se mai ridică.
21Și va fi așa: în ziua aceea Domnul va pedepsi oștirea celor înalți în înălțime și pe împărații pământului de pe pământ.
22Și vor fi strânși ca adunarea celor întemnițați pentru groapă și vor fi închiși în închisoare și după multe zile vor fi cercetați.
23Și luna va roși și soarele se va rușina. Căci Domnul oștirilor va împărăți pe muntele Sion și în Ierusalim și înaintea bătrânilor săi în slavă.