1Sarcina Tirului. Urlați, corăbii ale Tarsisului, căci este pustiit, așa că nu mai este în el nici casă, nici intrare! Din țara Chitim li se descoperă.
2Amuțiți, locuitori ai țărmului, pe care te‐au umplut negustorii Sidonului, care trec pe fața mării.
3Și pe ape mari sămânța Șihorului, secerișul Nilului, era venitul său; și el era târgul neamurilor.
4Rușinează‐te, Sidoane! Căci marea a vorbit, Cetățuia mării, zicând: N‐am avut dureri de facere, nici n‐am născut, nici n‐am hrănit tineri, nici n‐am crescut fecioare.
5Când va veni știrea în Egipt, vor tremura de știrea despre Tir.
6Treceți la Tarsis! Urlați, locuitori ai țărmului!
7Oare aceasta este cetatea voastră cea veselă, a cărei obârșie este din zilele vechi? Picioarele ei o vor duce să locuiască departe!
8Cine a hotărât aceasta împotriva Tirului care împărțea cununi, ai cărui negustori erau mai mari și ai cărui târgoveți erau cei mai de seamă ai pământului?
9Domnul oștirilor a hotărât aceasta ca să întineze mândria oricărei slave, ca să înjosească pe toți cei mai de seamă ai pământului.
10Răspândește‐te peste țara ta, ca Nilul, fată a Tarsisului: cingătoare nu mai este!
11El și‐a întins mâna asupra mării, a clătinat împărățiile, Domnul a dat poruncă în privința Canaanului să‐i strice întăriturile.
12Și a zis: Nu te vei mai bucura, fecioară apăsată, fată a Sidonului. Scoală‐te, treci la Chitim, nici acolo nu vei avea odihnă.
13Iată țara Haldeilor! Poporul acesta nu mai este. Asirianul l‐a întemeiat pentru cei ce locuiesc în pustie; au ridicat turnurile lui, au surpat palatele lui, l‐au prefăcut în dărâmături.
14Urlați, corăbii ale Tarsisului. Căci vi s‐a pustiit cetățuia.
15Și va fi așa: în ziua aceea Tirul va fi uitat șaptezeci de ani, cât zilele unui împărat. Și la sfârșitul celor șaptezeci de ani îi va fi Tirului ca în cântarea despre curvă.
16Ia o harpă, umblă prin cetate, curvă uitată! Cântă dulce, cântă cântări multe ca să‐și aducă aminte de tine.
17Și va fi așa: la sfârșitul celor șaptezeci de ani Domnul va cerceta Tirul și el se va întoarce la simbria sa și va curvi cu toate împărățiile lumii de pe fața pământului.
18Și marfa sa și simbria sa vor fi sfinte pentru Domnul: nu se va păstra și nu se va strânge; căci marfa sa va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să mănânce și să se sature și să aibă veșminte trainice.