1Cuvântul pe care l‐a văzut Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim.
2Și va fi așa: în zilele de pe urmă muntele casei Domnului va fi întărit în vârful munților și se va înălța peste dealuri; și toate neamurile vor curge la el.
3Și multe popoare vor merge și vor zice: Veniți și să ne suim la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov; și el ne va învăța în căile lui și vom umbla în cărările lui. Căci din Sion va ieși legea și cuvântul Domnului din Ierusalim.
4Și el va judeca între neamuri și va hotărî între multe popoare. Și își vor bate săbiile în fiare de plug și sulițele în cosoare; un neam nu va ridica sabia împotriva unui neam, nici nu vor mai învăța războiul.
5Casă a lui Iacov, veniți și să umblăm în lumina Domnului!
6Căci ai părăsit pe poporul tău, pe casa lui Iacov, pentru că s‐au umplut de ceea ce vine din răsărit și fac vrăjitorii ca filistenii și bat palma cu copiii străinilor.
7Și țara lor este plină de argint și aur și visteriile lor n‐au sfârșit. Și țara lor este plină de cai și carele lor n‐au sfârșit;
8și țara lor este plină de idoli; se închină la lucrul mâinilor lor, ceea ce au făcut degetele lor.
9Și omul de rând se pleacă și bărbatul cel mare se smerește: de aceea nu‐i ierta.
10Intră în stâncă și ascunde‐te în pulbere dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției sale.
11Ochii cei mândri ai omului vor fi smeriți și trufia bărbaților va fi plecată și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea.
12Căci va fi o zi a Domnului oștirilor peste oricine este mândru și înalt și peste oricine este falnic, și va fi smerit;
13și peste toți cedrii Libanului care sunt înalți și falnici și peste toți stejarii din Basan
14și peste toți munții cei înalți și peste toate dealurile care sunt falnice;
15și peste orice turn înalt și peste orice zid întărit
16și peste toate corăbiile Tarsisului și peste toate lucrările de plăcere.
17Și mândria omului va fi plecată și trufia bărbaților va fi smerită și Domnul singur va fi înălțat în ziua aceea.
18Și idolii vor pieri de tot;
19și oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în găurile țărânii dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției sale, când se va scula să clatine cu putere pământul.
20În ziua aceea omul își va arunca idolii de argint și idolii de aur, pe care și i‐a făcut ca să se închine, la cârtițe și la lilieci:
21ca să intre în găurile stâncilor și în crăpăturile pietrelor dinaintea groazei Domnului și dinaintea slavei măreției lui, când se va scula să clatine cu putere pământul.
22Isprăviți dar cu omul a cărui suflare este în nările lui, căci ce socoteală se poate ținea de el?