1Căci legea, având umbra bunurilor viitoare, nu însăși icoana lucrurilor, nu poate niciodată prin aceleași jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an să desăvârșească pe cei ce se apropie.
2Fiindcă n‐ar fi încetat ele oare să fie aduse, din pricină că închinătorii fiind curățiți odată n‐ar mai fi avut nicio cunoștință de vină de păcate?
3Dar astfel în aceste jertfe este în fiecare an o aducere aminte de păcate.
4Căci este cu neputință ca sângele de tauri și de țapi să ridice păcatele.
5De aceea când intră în lume zice: N‐ai voit jertfă și dar, ci mi‐ai întocmit un trup;
6nu ți‐au plăcut arderi de tot și jertfe pentru păcat.
7Atunci am zis: Iată, eu vin (în sulul cărții este scris despre mine) ca să fac voia ta, Dumnezeule.
8Zicând mai sus: N‐ai voit și nu ți‐au plăcut jertfe, daruri și arderi de tot și jertfe pentru păcat (care sunt aduse potrivit legii),
9atunci a zis: Iată eu vin ca să fac voia ta. El desființează deci ce este întâi ca să statornicească ce este a doua oară.
10Prin această „voie” am fost sfințiți noi prin darul trupului lui Isus Hristos odată pentru totdeauna.
11Și într‐adevăr oricare preot stă în picioare în fiecare zi slujind și aducând de mai multe ori aceleași jertfe care nu pot niciodată să înlăture cu totul păcatele.
12Acesta însă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, s‐a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu,
13așteptând de acum înainte până ce vrăjmașii săi vor fi puși așternut picioarelor sale.
14Căci printr‐un singur dar a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
15Dar și Duhul Sfânt ne mărturisește: căci după ce a zis:
16Acesta este legământul pe care‐l voi întocmi pentru ei, după acele zile, zice Domnul: dând legile mele în inimile lor, le voi scrie și pe gândul lor, adaugă:
17Și nu‐mi voi mai aduce aminte de păcatele lor și de fărădelegile lor.
18Unde este deci iertare a acestora, nu mai este dar pentru păcate.
19Având deci, fraților, îndrăzneală ca să intrăm în Sfânta sfintelor prin sângele lui Isus,
20pe calea cea nouă și vie pe care a deschis‐o pentru noi prin perdeauă, adică, prin carnea lui,
21și având un mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22să ne apropiem cu inimă adevărată, în deplină încredere de credință, fiindcă suntem curățiți în inimile noastre de un cuget rău și fiindcă suntem scăldați cu trupul în apă curată:
23să ținem cu tărie mărturisirea nădejdii noastre neclintită, căci cel ce a făgăduit este credincios.
24Și să luăm aminte unii asupra altora, să ne întărâtăm la iubire și fapte bune,
25nepărăsind strângerea noastră laolaltă, după cum au unii obiceiul, ci îndemnându‐ne unii pe alții, și cu atât mai mult cu cât vedeți apropiindu‐se ziua.
26Căci dacă păcătuim cu voia după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne jertfă pentru păcate,
27ci o înfricoșătoare așteptare a judecății și iuțimea focului care va mistui pe potrivnici.
28Cine a disprețuit legea lui Moise moare fără milă pe temeiul a doi sau trei martori.
29De cât mai rea pedeapsă vi se pare că va fi învrednicit cel ce a călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu și a socotit de rând sângele legământului, prin care fusese sfințit, și care a batjocorit pe Duhul harului?
30Căci știm pe cel ce a zis: A mea este răzbunarea, eu voi răsplăti. Și iarăși: Domnul va judeca pe poporul său.
31Înfricoșător este a cădea în mâinile Dumnezeului celui viu.
32Aduceți‐vă dar aminte de zilele de mai înainte, în care, după ce ați fost luminați, ați răbdat o mare luptă de suferințe,
33fie că ați fost puși spre priveliște prin mustrări și necazuri, fie că v‐ați făcut părtași ai celor ce se aflau astfel.
34Căci ați suferit împreună cu cei închiși și ați primit cu bucurie răpirea averilor voasțre, cunoscând că aveți pentru voi o avere mai bună și care rămâne.
35Deci nu dați la o parte îndrăzneala voastră care are o mare răsplătire.
36Căci aveți trebuință de răbdare ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să luați cu voi făgăduința.
37Căci încă puțin, foarte puțin, cel ce vine va veni și nu va întârzia;
38Dar dreptul meu va trăi din credință și dacă dă înapoi, sufletul meu n‐are plăcere în el.
39Dar noi nu suntem ai dării înapoi spre pieire, ci ai credinței, spre dobândirea sufletului.